To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Daniela Stankovic-Rotariu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a din Suceava, România și are 46 ani. Ea este îndrumată de domnul Prof. Aurel Ștefan, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iași. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Libertate

Libertate...cât de departe-mi ești
În mari învolburate strălucești
În ceruri între astrele cerești
Și cu-ale lumii vânturi rătăcești..

Libertate..de-atâtea veacuri ești râvnită in zadar
Și fiecare suflet mi te vrea în dar
Și tot mai mult te-ndepărtezi tacit
De inimile care s-au robit.

Libertate..opreste-te o zi in drumul meu
Și risipește tot ce port cu greu
Și-mi dă aripi din gânduri ce nu dor
Să nu mă mai opresc din prea înaltul zbor...

Libertate..cum te-alungară tainele profunde
Cu tot ce inima impovarata poate-ascunde
Cu tot ce sufletul râvnește în tăcere
Chiar dacă prețul este fericire cu durere .

Libertate...dulce dar ceresc
Te cer de când mă știu și nu te găsesc
Căci inima-mi se leagă de frumos
Purtându-ți dorul...cântec luminos..

Libertate...să nu mă lași să mor
Far'să m-atingi in necuprinsul zbor
S-alungj din mine tot ce trage-n jos
Și-n ochi să-mi lași..doar gândul luminos ..


Inima

Inima...câte ai dus și câte-o să mai duci
Câte-ai trecut și câte-ai să apuci
Câte poveri și câte bucurii
Vei arunca din tine făr'să știi...

Inima..ce doruri ai născut de timpuriu
Și le-ai pierdut făcându-se târziu
Și te luptai să tii focul aprins
In bezna care uneori te-a-nvins .

Inimă...câte dureri fără de milă te-au robit
Și câte vise-n agonii ai zămislit
Când ai crezut că totul e sfârșit
Din nou zâmbea un dulce răsărit .

Inimă...ce bucurii te-au răsfățat și te-au hrănit
Și câte vorbe-au mângâiat sau te-au rănit 
Ce gânduri ai născut fără să știi
Că te-afundau sau te-nălțau spre veșnicii

Inimă ...nici tu nu știi cât de mărită ești
Când poți iubi tot ce in tine întâlnești
Și cât de jalnică poți fi când te cobori
In egoism și-n răutate uneori..

Inima...mă iartă când te-mpovărez nechibzuit
Cu doruri care-adeseori te-au năpădit
Și gânduri care-n tine-au sângerat
Când te-a atins vreun cuget necurat...

Inimă...tu cânți secunde ce se scurg in veșnicii
Și niciodată timpul tau nu-l știi
Căci te-ai născut din grai Dumnezeiesc
Să strălucesti în templul pământesc..


Cântecul tăcerii

Am să le tac și spuse și nespuse 
Și-am să le port in gândul meu curat
Și-am să le las cu-acele clipe duse 
În cântecul pe care l-am cantat

Am să mă nasc a nu știu câtă oară 
Din ger și din cenușa și-n dureri 
Voi înflori ca floarea-n primăvară 
Cu dor de cer cântând doar in tăceri

Am să opresc a pașilor visare
Și voi uita poteci ce m-au rănit 
Și voi zbura cu gândul ce nu doare 
Spre cântecul din cerul infinit

Am să cerșesc aripi din rugăciune 
Căci nu mai pot călca printre dureri 
Cu gândul poposit în plecăciune 
Gustând nectarul marilor tăceri