To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Izabela Maria Huțanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Suceava, România și are 18 ani. Ea este îndrumată de doamna Prof. Mihaela Filipiuc, la Colegiul Tehnic “Lațcu Vodă” Siret. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

paradisul într-o ceașcă de ceai 

mama mea spirituală 
e un acumulator de curent alternativ 
care magnetizează energia pozitivă 
de pe firele corpului meu neutru
într-un câmp plin cu rapiță înflorită
în care albinele culeg polenul 
prin firele pline cu steroizi.
Pielea arde, iar semințele de 
floarea-soarelui îți îngălbenesc dinții 
cum hepatita îți îngălbenește ochii;
să-mi readuc gândurile într-o conexiune 
cu pământul și cu soarele care spun
că m-am despărțit de veri și că mi-e dor 
să simt un stimul cardiac care
bate, mă strânge, bate 
ca atunci când viața era mai simplă 
când eram mai mică ca un măr
în pântecul croșetat de dorințe 
măr prototip crescut 
în conflicte minore
măr ce poartă-n spate
un bagaj de dezamăgiri nucleare.

M-am descălțat în fața ei și am pășit înainte.

odată am cunoscut-o pe mama 
într-un ceai tare, toată credința 
și spiritualitatea mea se aflau 
în ceaiul ăsta tare.
Am plâns mult la podcasturi stupide 
despre oameni care nu și-au găsit locul
pe planetă, de fapt podcastul se numește
,,încă stau cu mama” pentru că sunt un pui
de mătrăgună și consum energie la nivel emoțional, aștept să înfloresc
dar îmi pierd 
primăverile și frumusețea
și îmi mai fac un ceai și realizez 

am băut-o pe mama, 
în loc să beau cu mama.


criză de identitate 

luni a fost inundație…
străpunsă de vorbe
străpunsă de ploaie 
din gura mea ies flori
din mintea mea buruieni
din inima mea încolțesc flori
din atingerile mele buruieni.
Suntem toți substanțe și mistere
din care cresc adevăruri diferite
pe care le purtăm până mai târziu.

Nimeni nu-mi pune îngrășământ,
devin un pământ uscat 
în care nici insectele nu intră,
și m-ai udat cu atâta ură 
crezând că o să cresc.

Acoperită de o dungă de bronz 
pe omoplatul meu drept 
care mă sărută și mă arde
de parcă e ultima zi de vară,
acoperită de un nor de sulfat și clor,
acoperită de talpa unui bărbat 
m-ai intoxicat cu pesticide.

Am fost produsul unei situații
de primăvară.


cazare pentru scriitorii realiști 

O dimineață s-a sfârșit în septembrie 
- Mamă, pot să te sun?

de când m-am mutat
vreau să-ți povestesc totul,
că dacă ești albă-ca-zăpada în realitate, tot palidă, adormită și cu un bărbat de 30 de ani nu e bine pentru societate, 
străzile astea-s mai goale fără tine,
soarele nu mai radiază atât de frumos,
pizza e cam uscată și săracă,
caloriferul ăsta care-și îmbină coastele 
cu coloana mea vertebrală e cam rece,
în autobuz nu se mai leagă prietenii 
și e o luptă de supraviețuire pentru un loc 
și deja ți-am explicat cum funcționează meduzele nemuritoare 
Deci ce aș mai putea face?
și totuși mi-e dor uneori 
și uneori scriu 
să-mi aduc aminte de ce mi-e dor,
și când nu scriu arunc monede 
în borcanul de economii 
care pare la fel de adânc ca marea

apoi ne-au rămas doar serile 
cu revolta și impresia 
că începutul depinde de noi
și că ne putem renaște la nesfârșit 
ca o fărâmă de poezie 
dintr-o vitrină
pe care toată lumea 
o admiră zilnic,
dar nimeni n-are curajul să o citească.