To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Marin Rada participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Slatina, județul Olt, România și are 70 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

ÎN RAFALE DE VÂNT 

Voi scrie fără oprire
poemul acesta,
din fuioare voi încerca 
să-l adun,
de tristețe 
e îngălbenită hârtia,
de tristețe crapă pietrele 
de pe drum,

Tot ce nu se întâmplă 
în lume,
se întâmplă în mine 
și strig,
mai șterg de praful uitării 
o filă 
și-mi crește pe umeri 
fiorul de frig,

Voi scrie fără oprire 
poemul acesta,
puțin câte puțin 
voi muri în cuvânt,
îmbrăcată în frunze 
de aur, pădurea 
își îndoaie crengile 
la pământ,

Voi scrie fără oprire 
poemul acesta 
frunzărit de tristețe 
și rafale de vânt...


RĂZBOI 

Așezasem scaunele 
unele lângă altele,
șiruri-șiruri,
ca pe soldații
pregătiți de inspecție 
înainte de moarte...

Număram 
din zece în zece
și scoteam în afară 
trupurile lor,
ca pe o grămadă 
neînsemnată de oase
aruncate în noapte.

Către ziuă 
nu.mai rămăsese 
nimic,
doar luceafărul pe o cicatrice
de borangic.

Eu așezam scaunele
unele lângă altele 
și știam că în lume 
nu se întâmplase
nimic...


CASA FÂNTÂNII 

Cândva, oamenii 
își scriau numele 
pe casa fântânii ,
izvoarele se slobozeau
mai întâi, sub pământ, 
deasupra zidirii 
își scriau numele 
îngerii, bunii, străbunii 
lumina din cer tremurând ...

Mulți se închinau 
în dreptul fântânii ,
lumea își urma rânduiala
firesc ,
femeile erau întrebările lumii ,
arborii se vedeau zilnic 
cum cresc, 

Tu treceai 
prin gândul meu ca o pradă 
nu aveam decât o singură viață 
de spus, 
veniseră păsări la casa fântânii 
să vadă cum cade o lacrimă 
cu lumina în sus...