To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Mirela Rodica Spulber participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Oțelu Roșu, județul Caraș-Severin, România și are 54 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Lacăte

 Lacăte de stau închise-n inimi,
tu însuți doar, visând apoteotic către deşertăciune,
năzuințe puse din amărăciune,
crezând în vise nebunești
lași gânduri să zburde precum fluturii.
Ochii de-i deschizi, încă nu te trezești
te rătăcești în penitenţa credinţei că iubești,
apoi te pierzi, întocmai când te găsești, pe tine însuți...
Şi nu mai dormi...
stai și veghezi de vine careva cu cheia,
ce-ți deschide inima...
Unitățile de timp ce trec
dau voie razelor de soare să pătrundă
și vezi cum tu de fapt aveai colivia inimii, deschisă.
Lacătul ce-ți stă închis în inimă
doar tu l-ai pus dar, niciodată n-ai văzut până acum
că nu te leagă de nimic... e agăţat de ușa coliviei și-atât!


Reflecții

Candela aprinsă lângă fereastră
se oglindește-n geamul fumuriu
străbătut de raze din amurg...
Lângă ea, un pahar cu apa vieții
ce-a stins al meu pustiu
părea a fi umplut de lacrimi.
Am îndrăznit să iau paharul vrând să beau,
să retrăiesc ce-am fost, chiar nu mai vreau
așa că dintr-o dată mi-a venit
să-l dau de pământ!
O imensă oglindă s-a întins pe jos ,
ce oglindea tot ce-am trăit frumos,
cioburi de tristețe erau peste tot.
Din pâlpâirea candelei și din amurg,
lumini reflexe colorau oglinda...
Nu mi-am dat seama cum,
o lacrimă prelinsă pe obraz
căzuse pe acest tablou ce acum se prefăcuse
într-un abur cenușiu, ce iute dispăruse!
Soarele nu se mai vedea
dar candela încă ardea,
de sub abur se zăreau
lăstari ce înmugureau...
Și iată cum o altă cupă
stătea în fața mea și mă îmbia
... să gust viața, din ea!


Bărci

Într-un port, mai multe bărci
așteptau a fi plimbate-n larg...
Dar nu în largul oceanului
ci în oceanul sufletului călător!
Puteai urca în orișicare
din cele ce stăteau în așteptare.
Fie că voiai să le alegi,
tentația era numele bărcii:
,,Speranța”,,Credința”,,Luna”, ori ,,Soarele",
,,Jupiter” ,,Venus” ,,Marte” sau ,,Stelele "
,,Sărutul” ,,Iubirea” ,,Dorința” ,,Bucuria,"
,,Recunoștința” ,,Lumina” ,,Compasiunea "
Nici n-am apucat să le observ pe toate,
Uimită fiind, pe-o barcă scria ,,Moarte"!
În larg pluteau deja câteva bărci,
iată, gloată de suflete căutătoare sosea,
murmur de voci vibrând pe frecvențe
parcă e haos între ecou și pasențe,
fără a ști fiecare-n ce urcă
orizontul pare a fi o nălucă!
De ești călătorul și nu cârmaciul
te poți oarecum a te dezmetici,
tu alegi cu ce trăiri treci oceanul,
ori în barca aleasă, de bine-ți va fi!