Cristina Maria Gheție participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Aiud, județul Alba, România și are 38 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

         Tăceri de-ametist

Peste seri se aștern tăceri de-ametist,
Într-un sezon al plecărilor line – 
E cerul mai gri  și mai gol și mai trist
Când șoaptele se întorc către sine.
Sunt târziuri uitate în calendar, 
Nicio poartă nu este spre necuprins – 
Luminiscențe de vis strânse-n sertar,
Privesc delicate ca dintr-un abis.
Privirile calde cu glas și ecou,
Nu pier vreodată din timpul suspendat?
Ce este pur se va întoarce din nou,
Totul se schimbă dar nu este uitat!
Peste seri se aștern tăceri de-ametist,
Într-un sezon al plecărilor line – 
E cerul mai gri și mai gol și mai trist,
Când șoaptele se întorc către sine.


         Trecere

O limpede priveliște am schițat,
Un suflet într-o altă  ipostază.
În trezirea primăverii am aflat,
Ce este bun se metamorfozează!
Puritatea trece într-un alt decor,
Nimic nu piere ci rămâne-n suflet!
Aceleași speranțe învie cu dor,
Când cortina se-așterne peste cuget.
Există alei care duc spre târziu,
Drumuri spre noi cei care-am fost odată,
Ajunși acolo nu regăsim pustiu,
Aflăm ce a fost bun încă o dată... 
În trezirea primăverii am aflat,
Ce este bun se metamorfozează!
Iubirea se află chiar dacă-ai uitat,
Sub cerul care te eliberează...


       Vis reaprins

E-o șansă fermecată în orice vis,
Incandescență vie în dorință,
Când tot ce e pur pare a fi interzis,
Rămâne acea șoaptă din credință...
Taina regăsirii interioare,
O cale spre adâncuri reatinsă,
A readus iluzii călătoare,
Acolo unde vocea părea stinsă...
Sclipirile metaforei trăite,
Învăluie prezentul în candoare, 
Un vis neînfrânt al șoaptei dorite,
Crescând din copacul care nu moare...