Maria-Georgiana Ciubuc-Bratu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Ploiești, România și are 11 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
NU DOAR O CĂLĂTORIE
Erau odată, într-un sat, două fete pasionate de lectură ce se numeau Andreea și Irina. Deși colegii lor nu mai citeau cărți, ele mergeau în fiecare zi, după școală, la biblioteca satului pentru a citi. Stăteau cu orele cufundate în cărți, trăind aventurile poveștilor împreună cu personajele acestora. De fiecare dată când citeau, cele două fete învățau lucruri noi, întâlneau personaje fantastice și călătoreau împreună cu ele pe tărâmuri minunate.
Într-o zi, pe când citeau la bibliotecă, o carte groasă, cu copertă roșie, a alunecat de pe un raft al bibliotecii până deasupra fetelor și a început să strălucească. Deodată, Andreea și Irina au fost învăluite într-o lumină aurie și, ca prin magie, s-au teleportat pe o plajă plină de personaje fantastice, venite din nenumărate povești. Printre toate aceste personaje era și un pitic, care, îndată ce le-a văzut pe cele două cititoare, le-a spus că sunt într-o mare încurcătură, deoarece personajele dispar unul câte unul din toate poveștile. El a mai spus că motivul pentru care acestea dispar este că oamenii nu mai citesc. Pentru a salva toate personajele dispărute, fetele trebuie să plece într-o călătorie pe mare pentru că personajele sunt captive pe malul opus.
Auzind acestea, Andreea și Irina s-au urcat într-o corabie și au pornit în călătorie. Pentru a nu se rătăci, o carte fermecată zbura înaintea lor și le ghida prin nemărginirea albastră a mării. La începutul călătoriei, marea a fost liniștită, iar vântul adia ușor prin părul fetelor. Treptat însă, cerul s-a înnorat, iar vântul a început să bată puternic din toate părțile, făcând valurile să lovească corabia și picăturile de ploaie să cadă din nori grei. Andreea și Irina au intrat în cabină pentru a se proteja de furtuna ce venea.
Deodată, o lovitură s-a auzit afară și corabia s-a clătinat. Fetele s-au speriat și, ieșind pe punte, au simțit cum vasul se scufundă fiindcă încet-încet se umple cu apă. Descurajată, Andreea a început să plângă, dar Irina i-a amintit cât de mult le plăceau cărțile și cum s-ar simți dacă personajele lor ar dispărea pentru totdeauna. Încurajată de cuvintele ei, Andreea a sărit în mare pentru a găsi problema pe care furtuna o crease. Din fericire, corabia avea doar o mică gaură pe care Andreea a astupat-o în câteva minute umflând un colac în spațiul gol.
După câteva ore de navigat, cele două au ajuns pe celălalt mal și au recuperat personajele dispărute. Drumul de întoarcere a fost liniștit, fără pericole. Când au ajuns la destinație, piticul le-a felicitat pentru curajul lor și le-a dăruit ca recompensă câteva cărți pentru biblioteca satului în care locuiau.
Când au revenit în sat, Andreea și Irina le-au explicat colegilor cărora nu le plăceau cărțile că e important să citească, deoarece cărțile îi ajută pe oameni să își dezvolte vocabularul și le stimulează, de asemenea, creativitatea și imaginația. Aceștia au fost neîncrezători la început, dar treptat cu fiecare carte citită au descoperit orizonturi noi și au călătorit în locuri minunate, nemaivăzute, ce le puteau întâlni doar în povești. Personajele erau așezate la locurile potrivite și le dezvăluiau copiilor nenumărate lucruri noi.
Astfel, ei au descoperit plăcerea lecturii și au înțeles mesajele cărților citite.
