Radu Băltăceanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din București, România și are 32 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Colecționar 

Am devenit colecționar. 
Colecționez idei, oameni și venin. 
Nu mă dedic niciuneia, nu trag spre a le spori însemnătatea. 
Le păstrez doar în vitrina glacială a ceea ce cineva mai slab de înger ar numi suflet. 

Oare asta înseamnă să te maturizezi? 
Să vizitezi holurile goale ale muzeului propriei vieți, privind opere de artă anacronice? Oameni de care nu-ți mai pasă, credințe în care nu mai crezi. 

Unde-i focul? 
Unde-s activiștii de mediu încercând s-o mânjească pe Gioconda? 
Regatul meu pentru înflăcărarea unui prost. 

E târziu, am obosit. 
Nu mai e timp, nu mai e vin. 
Am obosit. 
Încă o seară de colecție.


Zidari 

Mai degrabă, îmi lucește reflexia în golurile cunoașterii, 
Decât să aștern cortine de fier în jurul meu. 
Să nu simt parfumul ignoranței? 
Să umblu suficient pe holurile înțelepciunii? 
Mai bine fără suflu, decât să nu simt briza îndoielii. 
Căci fără crăpături, pe unde va intra lumina? 
Ce plăcere mai mare are omul decât să scormonească găuri în zidurile orbirii? 
Sisifică îndeletnicire, de altfel. 
Dar calmul se așterne-n suflet aflând că misiunea e sortită eșecului, 
Căci scopul nu e acela de a dărâma ziduri, ci scormonitul în sine, 
Iar cu fiecare gaură dătătoare de lumină, te clădești pe tine.


Iadul ești tu 

Iadul ești tu, cel sfios…
Iadul ești tu, cel ce n-ai cerut niciodată nimic. 
Ai depus armele în fața sorții,
Iar acum privești de după gratiile propriei neputințe. 

Te-ai condamnat!
Condamnat să visezi din închisoare.
Condamnat să visezi mai mult decât ei toți.
 
În timp ce ei dansează liberi, sărbătorindu-și îndrăzneala, 
Deși n-au visat o clipă. 

Să plângi, căci asta o să ajute. 
Să scrii, căci o să le pese tuturor.