Rodica Calotă participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Târgu Jiu, România și are 61 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

ALFABETUL EXPLODEAZĂ


A e scara către cer,
Poate chiar şi-un rinocer
Să urce până la stele,
Dacă n-o avea... sechele.

B pare că  se desfată:
S-a umflat de ciocolată;
Ce să punem la perete?
Două cercuri incomplete!

C, un cerc ros de furnici,
Parcă-i un covrig, dar...ghici
Cine se plimba cu el
Ȋn coadă, nu... un căţel?

D este litera care
Trăieşte ȋn desfătare,
Deşi e doar jumătate
De uşă, la o cetate.

E, trei colţi ȋnfipţi cu fală
Ȋn coloana vertebrală;
O furculiţă schiloadă,
Fiindc-a rămas fără coadă.

F, un E fără un dinte,
Dacă nu a fost cuminte...
Caută locul, ne-ncetat,
Unde s-a accidentat.

G, geantă fără o toartă,
Lacătul deschis la poartă;
Guri, de foame-or fi căscate
Sau de curiozitate?

H, gărduleţ din nuiele,
Fir ȋntre două andrele,
Doi coceni legaţi cu-o sfoară
Şi doar o treaptă de scară.

I-ul slab şi stafidit
Este un băţ de chibrit,
Un copac, căruia goana
Vântului i-a smuls coroana.

Ȋ, un i cu-o căciuliţă,
Pare-o biată sârmuliţă,
Un ins dependent de glugă:
Ȋmpărat o fi sau slugă?

J, mâner pentru umbrelă,
Pilon gros de pasarelă;
Un baston cu susu-n jos,
Coadă de motan nervos.

K, un kilogram de oase
Care-au fost drepte, frumoase,
Dar unul, cel mai ȋnalt,
S-a frânt peste celălalt.

M e coama unui munte,
Două căciuli pe o frunte;
Două cocoaşe, mi-e milă
De răbdătoarea cămilă.

N, un capăt ce s-a rupt
Dintr-un lung fulger abrupt;
Fug vietăţile toate,
Parcă-s electrocutate!

O e litera perfectă,
Răsfăţată, predilectă,
Când pe-o pagină apare,
Hârtia e-n sărbătoare.


P, jumătate de prun:
A fost retezat de-un tun;
Dar, când ȋncepem a-l scrie,
Desenăm o pălărie.

Q, un O cu limba scoasă,
Obosit, c-a fost la coasă,
Pare un chip de regină
Zgâlţâit pe-o serpentină.

R e-o jumătate, cred,
Dintr-un mare trepied,
Dar tot jumătate pare
Dintr-o mândră zburătoare.

S, şarpe cu temerare
Visuri, cum ar fi să zboare;
N-ar vrea să se mai târască
Precum rasa  lui şerpească.

Ş, şarpe cu clopoţel
Aşezat tocmai sub el;
Să-l anunţe, dând din coadă,
Când a apărut vreo pradă.

T, teu ce se străduieşte,
Se comportă omeneşte,
Dorind ca, pe unde trece,
Să fie de nota zece.

Ţ, bărbuţa unui ţap,
Ataşată de-al lui cap;
Să mai creadă cârtitorii
Că ţapii n-au accesorii!


U, semnul reuniunii,
Pocalul ȋnţelepciunii;
Alchimice piruete
Ȋn străvezii eprubete.

V, un colţ de stea albastră,
Ca dinţii din gura noastră,
După ce-am băut, subtil,
Tot albastrul de metil.

X, pregătit pentru bal,
Cu beţele de ţambal;
Deşi se preferă tonul
Procurat cu xilofonul.

Y, praştie de vise,
Stă cu braţele deschise,
Că, de-ar primi pietricele,
Ce-ar mai trage-n noi cu ele.

Z e semnul bizar , poate
Desenat de-o zeitate;
O diagonală care
Leagă cele două bare.