Romulus Ungureanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Botoșani, România și are 57 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Scutul
Scutul nostru românesc
Este cum și ce vorbesc
Cum ‘mi-așez azi apele
Sau îmi țin aproapele
Ne curge viața satului
Din puterea neamului
Curge sângele-n voință
Din trăire, din credință
Câtă iarbă, câtă frunză
Pământul să îl pătrunză
Câte lanuri, doar de grâu
Să trezească spirit viu
Frații noștri-s separați
Amăgiți chiar înșelați
O să vină iar în tindă
România să-i cuprindă!
Să fim mare, popor latin
Cu credință de creștin
Nu cu gene de maimuțe
Pentru urși, a lor grăunțe.


Curge prutul
Curge Prutul, doar el știe
Plânsul greu, plâns de frăție
Curge lin și-nvolburat
Între maluri, separat
Curge Prutul, doar el știe
Glasul blând de României
Curge-n lacrimi ne-ncetat
Pentru frații ce-au luptat 
Curge Prutul spre câmpie
Încă spală o Românie
Dar desparte ai săi frați
Hăituiți și-amenințați 
Curge Prutul, doar el știe
Lacrimi din vița de vie
Ce curg de la sân de mamă
Când pământul se destramă 
Curge Prutul, doar el știe
Reunește-o veche glie
Spre o  veșnică frăție
Fără rus, fără sclavie 
Curge Prutul doar el știe
Cum e dulcea Românie! 


Doar poeții
Doar poeții…
Adună zilele din nopți
Din ierni căldura maternală
Din ape seceta de plâns
În piatră sufletu-i nestins
Din moarte doar păcate scoate
Din Dumnezeu cerșește înc-o zi,
Ș-o pierde pe dreptate
Din întunericul hazliu…
Lumini ce-au fost pătate
Le-aprinde mai târziu…
Cu strigăte furate
Din flori poeții scot noroi
Iar din inele oase
Le pun în barcă printre nori
Și le afumă arse
Ștergându-se și de culori
Lăsând tablouri false
…
Să fii poet e congruent
Cu tot ce nu se poate
Să fii poet ești repetent
La viețile din carte
Să fii poet, te sinucizi…
Și putrezești în fapte
A doua  zi tu te trezești
Dând vieților dreptate
Lipsești din tine răzuind
Normalitatea de pe coate
Privirea ta o chinuiești
În mărunțișuri de palate
Din  Alfa și Omega scoți
Doar infinituri sumbre
Din pielea obiceiului dezbraci
Pornografii fatale
 În care viitorul tai
Arzându-l de gunoaie
…
Doar poeții mai adună
Zilele din nopți
Și se rostogolesc în mare.