Viorel Vasile participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Reșița, România și are 64 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Vin nou

Mai bate toaca la răscruce,
Obolul lumii îl vom da.
Povara vinului vom duce,
Din truda ta, și truda mea.

Zdrobi-vei boabele-n picioare,
Felin e dansul de fecioară!
Se-adună vinul în ulcioare,
Și lumea nu o să mai moară...

Și oare ce o să mă-mbete?
Sau vinul sau a ta făptură!
Tu știi să-mi potolești o sete,
Ducându-mi palma ta la gură.

Frumoaso, umple-mi o carafă,
Și gustă tu întâi licoarea.
Din păru-ți voi cânta la harfă...
Val înspumat așteaptă marea.


Eu știu

Eu știu că vrei să pleci de mâine,
Dar fuga ta e în zadar.
Fosforescente, te vor ține,
Cătușele de chihlimbar.

Iți împresoară din săruturi,
Tot părul, ochii și mijlocul.
În zadar ai vrea ca să le scuturi,
În noapte strălucesc ca focul.

Ceilalți bărbați le vor vedea,
Ei au lentile masculine,
Vor ști că am iubit cândva,
Arzându-mi sufletul, pe tine.

“Tu ne cunoști pe toți haino,
Doar trupul tău noi îl cinstim,
De poți, întoarce-te străino,
Noi, ce-am putea să-ți oferim?”


Ultimul Romantic

Poeți au spus-o vreodată,
Cu Odele în metru antic,
În vara asta platinată,
Clamez: Sunt Ultimul Romantic!

Să știi și tu iubito, acum,
De ce ardea dragostea noastră.
Ce clipe se transformă-n scrum,
Născându-se o floare albastră.

Și strânge-mă în brațe des.
Sunt ultimul pe această lume.
Nu căuta un înțeles,
Florile toamnei pier în brume.

Cine e cel ce te dorește?
În universul nou, cuantic,
Pe amândoi ne înrobește.
Doar eu sunt Ultimul Romantic!