(Dan Acibotăriță)

Dan Acibotăriță, folosind pseudonimul Dan Șarpe ca poet, participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Suceava. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Să nu ucizi copacii

Sunt o frunză uscată
Care nu cade
Din copacul verde.
Așteapt primăvara
Din iarnă să țâșneacă
 
Mă uit pe geamul fără de sticlă
Un vânt prin păr îmi trece
Și se oprește
Lângă copacul verde
Ce primăvara asteaptă
 
E Unicul rămas în viață
Ceilalți s-au aplecat 
Uciși de drujbele nemiloase
Ale hoților de lemne
Ei nu au Dumnezeu.
 
Ieri a venit un om cu o drujbă
S-a apropiat de singurul copac.
Un țipăt a pornit din cer
Drujba acum tace
Lângă unicul copac.

Echilibru

Buzele Tale mușcă vântul nesătul
De privit, de cucerit
Nisipul fin se întoarce spre tine
Atunci când pașii răscolesc trecut
Unei iubiri
 
Te privesc dincolo de viață
Poate accepți pentru totdeauna
Sărutul meu
Căldura topește glasul ce repede zboară
Strig, dar mă auzi?
 
Valul mării fuge spre tine
Buzele tale simte sărutul lui
Supărat, arunc cu piatra către
Valul ce repede sărutul
L-a furat.
 
Întins privesc spre Tine
De frică marea s-a retras
Nisipul știe că iubirea
E unică
Iar semnele s-au înșelat.

Prin tot universul

Privesc prin gaura chei
Cum timpul se scurge
Universul e mai sărac
Privirea mi-e departe
După Jupiter
 
Nu am timp când ești nervoasă
Să mă uit prin gaura chei
Spre univers.
Caru Mare acoperă Calea Lactee
Steaua Polară s-a ascuns
De toți cei care nu iubesc.
 
Sunt verde ca mijlocul unei comete
Grăbită să alegere
Prin tot universul
Să-și caute iubirea dorită
Printre miliardele de stele.
 
Te-am găsit prinvind prin gaura chei
Citea-i o carte
Frumusețea Ta radia
Ca un nimb
Peste tot.