Denisa Calcan participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Seducție

Înot printre cioburi de sticlă colorată, din care
Mintea conturează o scoică imensă,
Precum o cutie a Pandorei…
Simt pofta cu care mi se-nfig în carnea-mi,
Înveliș al ochilor ce dezlănțuie un strigăt nedumerit în fața acestui vis
În care, dinți de rechini iau locul cioburilor
Dar eu mă liniștesc:
Nu sunt
Singură.

Vals

Nu sunt perfectă și totuși…
Este acea scurgere domoală a timpului ce mă invită la un…. dans
Ca să uit total de imperfecțiunile mele,
Cumulate într-un bulgăre de neliniști și aspirații,

De muzică și tăcere…
De priviri rătăcite în gol și…roți de tramvai,
De cuvinte încâlcite despre tot ce mă-nconjoară
Învăluite în liniștea unui timp imperfect
Pot să continui să șterg acele fire de praf, fără de care
Scurgerea timpului nu ar mai fi fost vreodată…

Început de coșmar

Mă uit în ochii tăi catifelați și enigmatici

Ce parcă îmi zâmbesc timid, dar totuși,

E un zâmbet ce poate invita un fluture să iasă din cocon,

Cireșii - să-nflorească,

Cerul - noaptea să-l împodobească

Cu puzderii de stele și șoapte dulci, ce somnul îl aduc

Și alungă acel vis prelungit de Făurar

Cu iz de coșmar…
care ne-a izbit…

Întrebări studențești

Oare știți voi ce e o oligocordie
Că poate fi o prepentatonie
Și chiar și-o prepentacordie?
Și, dacă v-am băgat în ceață
Să știți că e de dimineață
Când ne sculăm cu griji „mărunte”
Ca să-nvățăm noi cât mai multe,
Și, mai ales, despre pentatonii
Pentru că nu vrem insomnii,
Nici note mici la teorie
Despre a muzicii feerie,
Organizată-n amănunte,
Pe care le străbatem ca pe-un munte
Și chiar și lecțiile de istorie
În al muzicii drum către glorie
Ce nu va fi nicicând uitată
Mereu, și tot mereu însămânțată…
Ne luminează calea spre necunoscut,
Cu o repeziciune greu de întrecut
De mintea mult prea încărcată
Poate de-o fugă și de-o toccată.