Erika Nagy-GYÖRGY, folosind pseudonimul Erika Kerd ca poet, participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Reghin. Îi dorim succes și îi mulțumim!
RĂZBIREA OCHIULUI
Şi după ce s-a hotărât, s-a acoperit cu o pleoapă străvezie. Lumea despicată-n două se arăta lăptoasă, ca dincolo de crisalidă. Şi se afundă-n uitare prin tenebre coridoare strâmte, vene-vise albastre-ncremenite. Gândurile cresc pilaştri, nemiloase până-n ceruri, se transformă-n dălți de suflet cioplind chipuri-dor în munte de cuvinte. Rugăciunile sunt mute - câte una mai cerşeşte gură de aer, de ureche... Ochiul orb cu degete tăcute îşi pipăie globul alb, ars de atâta văz, prefăcându-l în glob de crez. În umbra moale de crisalidă face o gaură-n perete cât o inimă de furnică, iar peste frunte Soarele îi aşterne o rază, nou-născut Bob de Lumină.
DESTIN
Cu ochiul rezemat de un fir de lună rătăcit pe trupul atârnat de stele, respir pe palma nopţii şi simt cum umbra, cu dinţii-i lucioşi de fiară, muşcă pofticios o bucată caldă din mine. Câtă viață se prelinge pe un fir de nisip rătăcit pe clepsidra chipului tău! Te decojesc din atingeri uitate pe mii de pori, ce-ți cunosc privirea daltă-de-dor. Te cânt în sânge, Pasăre, şi sângele mi-e pătat a Tine.
METAMORFOZĂ
Sar fereastra unui vis şi-mi julesc glezna de un zâmbet, ce se rostogoleşte pe cărarea pavată cu veghe de dor. Muşc adânc în viscerele țărânei şi-mi strâng tâmpla năduşită de pieptul pietrei, ce respiră stacojiu, iar piatra mă spintecă-n foc. Doar ochiu'-mi agățat de soare se inundă-n zbor măiastru şi brațele mă iau în goană indigo printre nori, furtunându-mă-n îmbrățişări verzi-reavăn. Îmi torn sufletul peste stele - se-ntoarce Pasăre de suflet - nimb peste cuibul coastelor mărturisite.
NAȘTEREA CUVÂNTULUI
S-a rupt de pe buze, de pe frunte de îngeri. Zeii zenitului îl deplâng încă și vântul s-a plecat în fața lui când a coborât în miezul pământului. Negru-roșiatic l-a stropit în față, aripile-i lucitoare se juleau de pietre-litere fierbinți, iar el gonea către mare și aripile se topeau în amețitoare cercuri, în colțuri nemiloase de pătrat. Prefăcându-se în oval, aluneca în abis și cădea îndărăt pe lacrimi de foc. Zidul plângerii îi urla silabele șchioape sfărâmându-l și replămădindu-l din rugăciuni răcite. Cuvântul. Prim grai, ce poartă pe creștet sărutul muzelor, desfăcu petalele timpului și se așeză fluture tăcut pe floarea eternului Lotus.

Categorii:Concurs de Poezie