Marina Mădălina Crăciun participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Nepovești

Îmi potrivesc suflarea să-mi ajungă,
Până la primul nod în gât,
Prin gând să-l ocolesc,
Căci in stomac,
Zac rămășițele de fluturi nezburați.
 
Zbătuți în colți de flori
Ce-au dat de gustul cărnii,
Mușcate din obraji de libertini,
Care au fost furați,
De tremurânde libertați ale simțirii,
În unisonuri respirate in păcat.
 
E plasa nepoveștilor de dor,
În care mă-nfășor în fir fără de cap,
Până îmi țes alți fluturi colorați,
Vânați de florile acum uscate,
Din pântec de dorințe nesecate.

Consolare

Caut înțelesuri în sânul lui Bachus,
Devin dependentă de plinu-I în haos.
Consolare a vieții ce golul îmi naște,
Blestemul paharului, soarta mă paște!
 
Într-un soi de refugiu de viță neclară,
Vie mi-e lupta rațiunii, cu slăbiciunea fatală.
Avară de intenție nobilă, înecată-n povară,
E-o dorință a sufletului de-alienare totală.
 
Contrar,intuiția urlă - “durerea-I comoară!”
Ascunsă la capătul puterilor după războaie,
Concepută in ceruri senine,prefăcute-n șiroaie,
Din roiuri de nori, adunate-n convoaie,
Se prelinge volbura cu gust de noroaie.
In colțul ochilor fulgeră, se stinse altă văpaie.
 
La foc de paie-mi încălzeam un vis,
Stins compromis, într-un așa-zis paradis,
Niciodată de-atins, ca un demon proscris
Cu sete de păcat, de Cuvânt respins.
 
Împinsă-n uitare, mintea-mi coboară,
În bodegi obscure, unde simțirea dispare,
La mese murdare de speranțe deșarte,
“Înca una?!...” zic eu,
Asta sigur mă duce și mai departe!

Labirintul din subsol

În labirintul din subsol,
           Sălășluieste.
E dulcea iluzie și-amara poveste.
 
Stăpână-n adâncuri,
       Rece la chip,cu trup schimbător,
Are buzele calde,sarutu-I e-nșelator,
Iudă a vieții mele-n veșmânt trădător
Amantlâc al minții în mreje inrobită,
În labirintul ei,sunt salahor.
Sap să ies,dau in alt coridor.
 
În labirintul din subsol,
          Alerg.
Ea mă privește.
 
Medusă cu voce suavă,ma cheamă cu dor,
Mă-ntorc,ea îmi ochește -alt vis,
Izbit de cântul ei,îmi împietrește.
O ocolesc cu grija unui orb.
Ea-ntinde mâinile,m-arunc prostește.
 
Tâmpla imi obosește,somnul mă copleșește
E noapte in gând și în labirint,
În căile-ncurcate,lumina zăbovește.
 
În labirintul din subsol,
   O văd.
Dau să ma scol,ea ma lovește,
Cad în iluzii-sunt vraiște,
M-adun,Morgana mă strivește.
 
Din pumnu-mi nesigur,dorința-mi amintește,
Că-n căile-ncurcate,speranța strălucește
Și focul pasiunii din suflet nimicește,
Orice Fată Morgana,ce-acum ma rătacește.
 
În labirintul din subsol,Ea nu mai este.
 
Frica-Stăpâna din adânc,și-a luat zborul,
Ca o pasăre Pheonix-actriță cu roluri,
În alte labirinturi,subsoluri,
Și-așteaptă în tăcere,să pice următorul.

Luare-aminte

Din bucăți de piele bătătorită,se face o ață.
Se udă în izvorul nesecat al cunoașterii,
Apoi,se coase cu ea, la lumină,fruntea încrețită.
Se scade un ochi de soare ce ține de cald
Și se adună cu voință firul poveștii,
Pentru a fi impărțit, celor nevoiași.
Așa,sensul realitații tipărit pe retină,
Începe să prindă conturul infinitului.
Toate barierele rigide se înmoaie,
Desprinzându-se ca scoarța bătrână de copac.
Cu mâlul de la rădăcină, se clătesc ochii,
Apoi,se ingrijește nufărul ce răsare în privire.
Din mocirla rămasă, se frământă niște cărămizi
Ce se lasă la uscat in vântul ce aduce schimbarea.
 
Se cladește o casă,cu ușa mereu deschisă,
Pentru cei dispuși să se dezbrace la intrare.