Nicoleta-Cristina Păun participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Complexe

Să-ţi vezi visul împlinit,
Purtat mândru de-un străin,
Sau să nu te simţi iubit,
Nici de paharul de vin.
 
Să te laşi învins din start,
Fără să lupţi puţin,
Când în suflet ai concert,
De gânduri ce te reţin.
 
Vezi în jur doar deşert,
Complexe ce tot revin
Şi un viitor incert
Ce aduce numai chin.
 
Tot ce face cu efort,
Dacă vrei să ai din plin,
Doar renunţă la confort
Şi munceşte, chiar puţin.
 
Să renunţi la un complex,
Deşi-i totul paradox,
Nu te afunzi în rogoz,
Uneori, poate fi roz!

Doar puncte

Inspiră-mă să te inspir
Sau mai şopteşte-mi trei cuvinte,
Ajută-mă să mai respir,
Când în jur sunt numai puncte.
Trei.
De suspensie. Între noi.
Trei. Sau patru, uneori.
 
Ajută-mă să găsesc calea,
Când rătăcesc până în zori,
Printre vise, gânduri şi dorinţe,
Uitate, adeseori!
 
Călăuzeşte-mi paşii,
Să găsesc calea spre bine,
Să aleg chiar fără ştire,
Mereu, drumul spre tine.
 
Şi stai cu mine, nu mereu,
Chiar dacă în tăcere,
Să fii doar tu îngerul meu,
Speranţă, pace şi iubire.

La capătul curcubeului

La capătul curcubeului mor speranţele,
Le-am văzut de dimineaţă îngropate.
Sunt cele de lângă mormintele sentimentelor.
E un cimitir întreg de vise pierdute,
Dar lumânările mai ard doar la crucile iubirilor uitate.
La capătul curcubeului...
Acolo unde iluzia şi dezamăgirea îşi dau mâna.