Maria-Iosana Ghilea participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Sântana, Jud. Arad. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Cuvinte dezordonate !

Încâlcită în lacrimi de lavandă,
Uluită de vremurile când eram uitată,
Răgușită, umblând pe un ton blând,
Înfrigurată ,când fulgii de nea ori fi căzând!

Pasiune ,devotament, cuvinte greșite!
Săturată de laudele nereușite,
Obosită ,pentru stresul pe care îl trăiești,
Hotărâtă să stau singură, știu că mă părăsești!

Trăiesc cu gândul că mă vezi,
Mă asculți ,mă mângâi și crezi,
Că meriți tot deși nu primești nimic,
Crezi că orice e prea mic!

Te deplasezi ușor și lin pe vânt,
Învingi ușor orice gând,
Speranțele cântă cum pot ele,
În valurile mării se răzbună stele!

Cu o barcă de dragoste înot ușor peste tot,
Speranțele sunt doar tristețea luminată de cuvântul pot,
Visele sunt amestecate de draga lună,
Iar noi dansăm doar împreună!

O să mă schimb doar cu iubirea pentru tine,
Totul poate fi mereu bine,
Fluturii zboară să schimbe tot ce poate oricine să știe,
Ești și devii poezie!

Iubirea imaginară

Când stelele cad neiubite
Gândurile imaginației sunt răscolite
Râzi pal ca să pari fericit
Dar ești luat pe la spate răpit.

Iubești gândurile imaginației mele,
Creaturi mari ,fioroase și rele
Te cuceresc cu flori delicate " De nu mă uita"
Dar nu îți amintești clipa…

Plâng aruncată pe sufletul meu sfărâmat,
Vreau aur imaginar să fiu împărat ,
Florile cântă umilite amar
Încep să fiu iubită tot mai rar!

Buzele amari își iau zborul prin vise,
Gândurile tale sunt respinse ,
Deși iubire imaginară îmi oferi ,eu cânt duios,
Inima mea întorcându-se pe dos!

Iubirea nu e reală niciodată,
un zâmbet pe fața înghețată,
Stoluri de turturele îmi zboară în gând ,
Prin inima mea se strecoară făclii arzând!

Rămân singură dar imaginară acum,
Plec singură la un singur drum,
Și nu pot crede în iubire deloc
Ea te poate înșela în orice mijloc!

Suflet drag !

Suflete ,pe unde mergi,
unde vrei să pleci,
Prin săruturi dulci,îmbrățișări,nu înțelegi….
Tu să fii gândul meu cel iubesc și nu îl pierd niciodată,
Cu tine sunt înțeleaptă!

Fără tine eu nu am puterea de a iubi,
Fără speranță…. fără vise,cum poate fi?
Cum pot zâmbi când mă gândesc,
Ca un suflet de copil, eu să te părăsesc!

Mă uit la pomii care înfloresc împreună, râzând,
Dar eu sunt afundată în propriul gând,
Florile se parfumează cu lumina soarelui
Dar eu mă gândesc la el și la mirosul lui!

Fluturii zboară pe câmpiile înverzite,
Păsările cântă nestingherite
Iar tu suflete ce faci?
Mă întreb mereu ,oare îmi e greu?…. Mai bine taci…

Înțelege, nu te pot părăsi, o suflet drag,
Nu îți pot pune piciorul în prag,
Nu te pot lăsa să pleci din a mele brațe protectoare,
Fără tine nu pot trăi, tu nu ești un suflet oarecare!

O pană

O pană de aur,de stele sau de mare
O pană de sănătate,cu sclipiri rare,
Un dar de a zbura printre flori,
Ușoară și compactă printre nori!

O pană-un cuvânt ce pare ușor de rostit,
Un membru a zborului, negreșit,
Evoluția înaripată cu un gând liniștit,
Nu cunoști pana până nu te-o fi găsit!

Păsările fără pene nu pot zbura,
Fără ele lumea nu s-ar fi creea'
Fără gândul lor pașnic și blând,
Noi tot am rămâne umblând!

Arunc o pană din ploaie și din gând,
Dar tot copil eu rămânând,
Mă uit în oglinda din zâmbete uitate,
Mai văd copile la fel , înaripate!

Zâmbetele în zbor să văd frumoase,
Penele le acompaniază totuși prietenoase,
Eu cânt știind că mai pot fi luată,
De a penelor mare gloată!