Concurs de Poezie

Miruna-Ioana Spătaru – Concurs de Poezie – Română, Gr I

Miruna-Ioana Spătaru participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Com. Cumpăna, Jud. Constanța. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Blocuri

Cine a inventat blocurile nu s-a gândit
Si la introvertiți.
Pereți subțiri, geamuri prin care se poate vedea
Vecinul in halat sau
Vecina savurând iahnie de fasole.
 
Înnebunire sistematica,
Sunetele colocatarilor care răzbat prin
Omniprezentul beton
 
Ne-ar fi putut alina printr-o
Casă a scării cu gazon prin care să poți merge.
Sau cu un singur apartament pe etaj.
Căști cadou la fiecare vecin
Sau cu uși mai puțin gălăgioase.
 
Dar ne-am obișnuit
Cu spinul lipsei de intimitate
În talpă.
 
Suprasaturație senzorială
Venind din toate părțile
Ca și cuiele atrase de magnet.
Un vârtej constant de stimuli,
Cu liniste doar intre orele 3 si 5 dimineata.
 
Cine a făcut prezentul nu s-a gândit
Și la introvertiți.

Cafea de dimineață

La o cafea sau două
Sau patruzeci și nouă
Căci deseori duc lipsă
De energie.
 
Mă uit pe geam, plouă
De-abia e ora nouă
Dar zici că m-am trezit
De-o veșnicie.
 
Și-n ceașca mea e zaț
Mă uit la el si tac
Căci ce-aș putea să-i zic unei cafele…
 
Gânditul mi-e un tic
N-am cui să mă explic
Căci stau de vorbă doar c-o ceașcă
și-un ibric.

Copiii poezii

Îmi plac copiii mei, poemele
Sunt mici, ciudați, handicapați
Sunt ordinari si neserioși
Dar seara, se adună lângă mine și-mi oferă alinare
In limbajul lor simplist, ușor prostesc.
 
Gnomii mei doritori de versuri
Se joacă unii cu alții, își mai pierd vreun vers pe jos
Se mai impiedică de câteva cuvinte
Mâloșii si neastâmpărații mei copii.
 
Au piele verde-închis, miros a ploaie
și au pleoape făcute din beton.
Noaptea, privesc pe geam și vor
Să vadă a zilei lumină.
 
Eu îi iubesc, dar știu că sunt absurzi
Că sunt anomalii și sunt enigme
Eu le cânt lor și ei îmi cântă mie.
Bastarzii mei, copiii-poezii.

Oamenii de zaț

În lumea de zaț
Și cioburi de cană
Se decantează ușor sufletele
Băutorilor de cafea.
 
Se învelesc in pătura mâloasă
Și-și fac corpuri și clădiri
Sperând să retrăiască viața din care au plecat.
 
Din păcate zațul nu e bun de făcut case
Nici de pavat străzi sau de crescut grădini.
Așa că se complac într-o pseudo-societate
sufletele băutorilor de cafea.