Adela Șulea participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Suceava. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Visul  

Lacrimile îmi ajungeau
pe peretele acum pictat
De o lumină strălucitoare.
Am închis ochii
Iar lumea s-a transformat
în pictura de pe perete.
Sentimente ascunse
au ieșit prin ferestrele inimii,
am realizat că am scris
Cuvântul ” IUBIRE”.
O lacrimă de argint
mi-a căzut pe obraz.
În lumina soarelui,
s-a risipit ceața.
Te-am confundat,
ochii mi s-au deschis.
Totul a fost un vis...
dar am văzut  pe  perete
sfârșitul poveștii noastre.

AMINTIRE – FLUTURE MOV

În fiecare inimă
există o grădină ascunsă
ferită de lumina diamantelor vieții
și de ochii tineri ai nemuririi.
 
În grădina patimilor noastre
un trandafir  roșu ca un buchet ,
plin de lacrimi .
Pe floarea prăfuită
un fluture mov ca un nor.
 
Așezat în palma mea plină de stropii amintirilor,
cu o voce duioasă îmi spune
despre copacul din visul nostru,
acum uitat.
 
Pe aripile lui era pictat chipul tău ,mamă.
O lacrimă mi-a căzut în țărână,
iar fluturele a zburat,
Așa cum ai zburat tu.
MAMĂ!

Acolo spre Aici

Înainte să ne fi născut                                                                  
Ne-am întâlnit într-o lume a cuvintelor pierdute.
De acolo am luat o amintire din stejarul trecutului
După care ne- am înălțat
 Pe norii cuvintelor.
 
Eram într-un loc al fanteziei
Unde sufletele noastre erau tinere
Ceilalți oameni erau captivi
De magia cuvântului ascuns
Din timpuri uitate de lume
Și de ochii noștri.
 
Timpul ne-a decis soarta
Am căzut pe pământ
Și ne-am continuat povestea.

Eu sunt…

Eu sunt  un jurnal fără sfârșit,
În care stelele scriu câte un vers
de fiecare dată  când eșuez.
Eu sunt copilul care dispare
 în umbra lunii fără ca nimeni să știe.
Eu sunt dansul buburuzelor care
numără nasturii toamnei.
Eu sunt cântecul de leagăn
pe care il cântă mama.
Eu sunt culoarea care se așterne
pe pereții inimii mele.
Eu sunt cuvântul  pe care îl pot
pronunța cei ce visează.
Eu sunt lacrima care-și trimite
versul alb spre lumină.