Adela Șulea participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Suceava. Îi dorim succes și îi mulțumim!
Visul
Lacrimile îmi ajungeau pe peretele acum pictat De o lumină strălucitoare. Am închis ochii Iar lumea s-a transformat în pictura de pe perete. Sentimente ascunse au ieșit prin ferestrele inimii, am realizat că am scris Cuvântul ” IUBIRE”. O lacrimă de argint mi-a căzut pe obraz. În lumina soarelui, s-a risipit ceața. Te-am confundat, ochii mi s-au deschis. Totul a fost un vis... dar am văzut pe perete sfârșitul poveștii noastre.
AMINTIRE – FLUTURE MOV
În fiecare inimă există o grădină ascunsă ferită de lumina diamantelor vieții și de ochii tineri ai nemuririi. În grădina patimilor noastre un trandafir roșu ca un buchet , plin de lacrimi . Pe floarea prăfuită un fluture mov ca un nor. Așezat în palma mea plină de stropii amintirilor, cu o voce duioasă îmi spune despre copacul din visul nostru, acum uitat. Pe aripile lui era pictat chipul tău ,mamă. O lacrimă mi-a căzut în țărână, iar fluturele a zburat, Așa cum ai zburat tu. MAMĂ!
Acolo spre Aici
Înainte să ne fi născut Ne-am întâlnit într-o lume a cuvintelor pierdute. De acolo am luat o amintire din stejarul trecutului După care ne- am înălțat Pe norii cuvintelor. Eram într-un loc al fanteziei Unde sufletele noastre erau tinere Ceilalți oameni erau captivi De magia cuvântului ascuns Din timpuri uitate de lume Și de ochii noștri. Timpul ne-a decis soarta Am căzut pe pământ Și ne-am continuat povestea.
Eu sunt…
Eu sunt un jurnal fără sfârșit, În care stelele scriu câte un vers de fiecare dată când eșuez. Eu sunt copilul care dispare în umbra lunii fără ca nimeni să știe. Eu sunt dansul buburuzelor care numără nasturii toamnei. Eu sunt cântecul de leagăn pe care il cântă mama. Eu sunt culoarea care se așterne pe pereții inimii mele. Eu sunt cuvântul pe care îl pot pronunța cei ce visează. Eu sunt lacrima care-și trimite versul alb spre lumină.

Categorii:Concurs de Poezie