Maria Boia vine din Cluj-Napoca

întâi iunie doi ani. totul se mișcă într-un slow motion amețitor în fața steagului prăfuit aparatul de oxigen le contaminează lacrimile cu prietenii simulacre. putrezită în simboluri mirosind a rădăcini de cer poeta damnată sempitern îți sărută mâinile de lut stins.
nisip vulcanic presărat prin garaje în mod natural printre coapse alungirea degetului pe stilou înrășina principii pe sub mână conjugai apoi aripi pe tâmpla mea de vagant provocat ferm. nu mă găsește niciun apus cum îmi abandonez rochia ca și cum n-aș fi fugit niciodată.
și a fost dimineață suflul mi-era achitat de pictori în sistemul ramburs sângele părea ca-mi poartă culoarea visurilor de conjugat la soare. a cincea zi ți-am amintit aripile crescute prin unghii îneacă în cerneală. și vor fi bune toate
Categorii:Concurs de Poezie