Teodora Cosmina Coloja vine din Com. Buteni, Jud. Arad.

IUBIREA DIN FLORILE DE MĂR

Florile de măr au înflorit 
Cu iubirea celui chip iubit.
Mă-nbrac cu albul din petale,
Zâmbet sunt pe brațele tale
Și rugăciune din fecioare.

Parfumul lor mă-nbie la iubire,
La clipa raiului cu fericire.
Să-ți fiu o ramură de gând,
Mugur de floare din cuvânt.

Când delicat mi le pui în păr,
Simt voalul miresei di florile de măr.
Iar dansul pur din ninsoare
E zbor lin cu ruga către soare
Sărut de pași pe urme de picioare.

Suavă și gingășă-n palmeți par 
Precum apa izvorului din pahar.
Topită pare ruga-n lumânare,
Ochiul privește și acum zare.

Să te apropii cu cele sfinte
Inima mai roagă cer,Părinte.
Și cheamă-n taina nopților de vară
Ninsoarea florilor din primăvară.

În care noi uniți suntem iubimd
Lacrimă de rugă scrisă-n rând.
Iubirea-i azi un Legământ
De veănicii săpate în pământ,
De doruri săpate pe mormânt
Iubirii jertfite din potir
Omului din sfânt....


ÎN NOAPTEA SUFLETULUI

În noaptea sufletului te-am salvat
Icoană vie-n nemurire.
Cu inima în taină m-am rugat
Să te întorci la fericire.

O taină parcă mă ținea
Legănd în mine veșnicii.
Iar inima îmi tot vorbea
De pruncul din copilării

Inimă te-am făcut în rugăciune
Altar sfănt din a cerului palmă.
Arsă într-o tainică lumânare,
Aprinsă în taină de o mamă.

Am cuprins în mine doruri
Uitate în palma din călimară.
Căci văd și astăzi stoluri
Iar privirea-i tot mai clară...

Amintirea se așterne precum omătul
Pe tâmpla timpului amorțit.
Firav îmi pare acum vălul 
Purtat de mireasă pe chip.

Și tritețea este mută
Însoțind se veacuri clipă.
În tăcerea ei cuvântă
Îngerul frânt pe aripă

Mă întorrc ca să cuprind 
Acestă taină-ntr-o privire
Dar lacrima ce scrie rând
Mai bate-n timpuri o iubire.

În noaptea sufletului am visat
Că te cuprind cu ochi de gând 
Dar tu din taină ai plecat
Lăsând lacrima să cadă
În sufletul ce te-a iertat.
Iartă omule și vină
În palma sufletului de cuprinde,
Mireasa ce îți fu lumină,
Rai sfânt și încă rugăciune
Arzând veacuri în tăciune...


CĂUTAREA DIN NOI

Încerc să-ți caut nesfârșitul 
În taina ce mereu a fost taină.
Dar în plecarea ta surâsul
E urlet ce-mi provoacă taină.

Tăcerea primăverii ce se vrea tăcere
Mă cheamă în mrejele unei iubiri firave.
Aude și acum glasul din miere
Cântându-mi melodia din octave

Scrii în șoapte gândul adormit pe-un nor
Uitând de veacuri să-ți aline umbra...
Inimă ești tu ce contopită-n dor
Plângi lacrimi înflorite-n ambră...

În tine nu e lod decât de noi,
O cotopire în iubire sfântă.
De veacuri ochii cerului verbesc în ploi
Râuri adânci de primăver
Săpate sunt acum în stâncă.

Chemi și azi precum chematu-m-ai și ieri
Pe brațele iubirii tale sfinte.
Să-ți scriu în veacuri primăveri
Rugând în taină cer, Părinte.

Cu tine clipa din catarg
Se scrie versul din poeme
Iar lacrima ce curge acum în van
E melodia sfântă scrisă-n stele

Cuprins în stele stă ochiul de suflet.
Mă-nchin firav la cel ce-n zbor
Îngână gingaș melodii din cântec.
Iubirii ce poartă în apa de izvor
Inima plăpândă strgând 
Dor cu dor...