Teodora Cosmina Coloja vine din Com. Buteni, Jud. Arad.
IUBIREA DIN FLORILE DE MĂR Florile de măr au înflorit Cu iubirea celui chip iubit. Mă-nbrac cu albul din petale, Zâmbet sunt pe brațele tale Și rugăciune din fecioare. Parfumul lor mă-nbie la iubire, La clipa raiului cu fericire. Să-ți fiu o ramură de gând, Mugur de floare din cuvânt. Când delicat mi le pui în păr, Simt voalul miresei di florile de măr. Iar dansul pur din ninsoare E zbor lin cu ruga către soare Sărut de pași pe urme de picioare. Suavă și gingășă-n palmeți par Precum apa izvorului din pahar. Topită pare ruga-n lumânare, Ochiul privește și acum zare. Să te apropii cu cele sfinte Inima mai roagă cer,Părinte. Și cheamă-n taina nopților de vară Ninsoarea florilor din primăvară. În care noi uniți suntem iubimd Lacrimă de rugă scrisă-n rând. Iubirea-i azi un Legământ De veănicii săpate în pământ, De doruri săpate pe mormânt Iubirii jertfite din potir Omului din sfânt.... ÎN NOAPTEA SUFLETULUI În noaptea sufletului te-am salvat Icoană vie-n nemurire. Cu inima în taină m-am rugat Să te întorci la fericire. O taină parcă mă ținea Legănd în mine veșnicii. Iar inima îmi tot vorbea De pruncul din copilării Inimă te-am făcut în rugăciune Altar sfănt din a cerului palmă. Arsă într-o tainică lumânare, Aprinsă în taină de o mamă. Am cuprins în mine doruri Uitate în palma din călimară. Căci văd și astăzi stoluri Iar privirea-i tot mai clară... Amintirea se așterne precum omătul Pe tâmpla timpului amorțit. Firav îmi pare acum vălul Purtat de mireasă pe chip. Și tritețea este mută Însoțind se veacuri clipă. În tăcerea ei cuvântă Îngerul frânt pe aripă Mă întorrc ca să cuprind Acestă taină-ntr-o privire Dar lacrima ce scrie rând Mai bate-n timpuri o iubire. În noaptea sufletului am visat Că te cuprind cu ochi de gând Dar tu din taină ai plecat Lăsând lacrima să cadă În sufletul ce te-a iertat. Iartă omule și vină În palma sufletului de cuprinde, Mireasa ce îți fu lumină, Rai sfânt și încă rugăciune Arzând veacuri în tăciune... CĂUTAREA DIN NOI Încerc să-ți caut nesfârșitul În taina ce mereu a fost taină. Dar în plecarea ta surâsul E urlet ce-mi provoacă taină. Tăcerea primăverii ce se vrea tăcere Mă cheamă în mrejele unei iubiri firave. Aude și acum glasul din miere Cântându-mi melodia din octave Scrii în șoapte gândul adormit pe-un nor Uitând de veacuri să-ți aline umbra... Inimă ești tu ce contopită-n dor Plângi lacrimi înflorite-n ambră... În tine nu e lod decât de noi, O cotopire în iubire sfântă. De veacuri ochii cerului verbesc în ploi Râuri adânci de primăver Săpate sunt acum în stâncă. Chemi și azi precum chematu-m-ai și ieri Pe brațele iubirii tale sfinte. Să-ți scriu în veacuri primăveri Rugând în taină cer, Părinte. Cu tine clipa din catarg Se scrie versul din poeme Iar lacrima ce curge acum în van E melodia sfântă scrisă-n stele Cuprins în stele stă ochiul de suflet. Mă-nchin firav la cel ce-n zbor Îngână gingaș melodii din cântec. Iubirii ce poartă în apa de izvor Inima plăpândă strgând Dor cu dor...
Categorii:Concurs de Poezie