Elvira-Magdalena Mocanu vine din Dobroești, Jud. Ilfov.

Eminescu


Eminescu și-a cioplit verbul din rădăcini de tei,
Din plopii fără soț și nuferi galbeni
Apoi a vorbit și cuvintele lui au devenit
VERS IREPETABIL.

Eminescu a definit infinitul
A supus nemurirea și a îmbrăcat Carpații cu ea
S-a jucat demiurgic cu timpul
Și s-a desprins, NEPERECHE.

Eminescu, rostit, înseamnă dor și doină.
Nerostit, este credință și vis,
Iubire de înger și zbor de luceferi.
Eminescu suntem NOI, la timpul ETERN.

Trepte

Când ești singur, liniștea e doar un suport
Pentru zgomotul gândurilor adormite.
Se cațără ca o iederă pe treptele tăcerii
Făpturile închipuirii tale, ascunse, altfel, 
De zgomotul zilelor.
Treptele sunt sonore,
Clădite din sunetele care definesc liniștea – 
Foșnet de frunze, zbatere de aripi, ciripit de păsări
Trebuie doar să fii pregătit
Să te asculți
Și să te întâlnești.

Vis de primăvară


Am obosit să mă grăbesc spre nicăieri, 
Să mă sufoc în clipe, ore, zile, 
Aș vrea să mă opresc și să respir -
Un pic de calm, fărâme de iubire, 
Aș vrea să prind o mână și să fug
Și să nu-mi pese că îmbrac furtună,
Să scutur norii până plâng cu flori
Și fericirea s-o ajung din urmă..
Aș vrea s-alerge cai în locul meu
Și Zmei - Frumoși s-arunce buzdugane,
Să sufle vânt într-un tramvai cu pânze
Și tu să-mi spui că pot să nu cresc mare…