Elvira-Magdalena Mocanu vine din Dobroești, Jud. Ilfov.

Eminescu Eminescu și-a cioplit verbul din rădăcini de tei, Din plopii fără soț și nuferi galbeni Apoi a vorbit și cuvintele lui au devenit VERS IREPETABIL. Eminescu a definit infinitul A supus nemurirea și a îmbrăcat Carpații cu ea S-a jucat demiurgic cu timpul Și s-a desprins, NEPERECHE. Eminescu, rostit, înseamnă dor și doină. Nerostit, este credință și vis, Iubire de înger și zbor de luceferi. Eminescu suntem NOI, la timpul ETERN.
Trepte Când ești singur, liniștea e doar un suport Pentru zgomotul gândurilor adormite. Se cațără ca o iederă pe treptele tăcerii Făpturile închipuirii tale, ascunse, altfel, De zgomotul zilelor. Treptele sunt sonore, Clădite din sunetele care definesc liniștea – Foșnet de frunze, zbatere de aripi, ciripit de păsări Trebuie doar să fii pregătit Să te asculți Și să te întâlnești.
Vis de primăvară Am obosit să mă grăbesc spre nicăieri, Să mă sufoc în clipe, ore, zile, Aș vrea să mă opresc și să respir - Un pic de calm, fărâme de iubire, Aș vrea să prind o mână și să fug Și să nu-mi pese că îmbrac furtună, Să scutur norii până plâng cu flori Și fericirea s-o ajung din urmă.. Aș vrea s-alerge cai în locul meu Și Zmei - Frumoși s-arunce buzdugane, Să sufle vânt într-un tramvai cu pânze Și tu să-mi spui că pot să nu cresc mare…
Categorii:Concurs de Poezie