Amalia Costea vine din Oradea.

Cât oare ești a mea

Traiesc, iubesc greșesc
Prea mult la tine ma gândesc
în lumea mea ș’a ta
Greșim ca multi alț’careva

Mereu aceeași întrebarea
Cu mult venin si sărbătoare:
Cât oare ești a mea?
și cât de mult a altcuiva?

Am obosit să mă  întreb mereu
Care-ar fi oare locul meu?
în insasi viața ta complexă
Sunt oare o anexă?

Ciudată si ingrată

Am cunoscut o mica fată
O amintire a ce ne-a unit odată
Tu ești ciudată și ingrată
Iubirea mea de altadată

Aș vrea sa pot sa-ți spun ceva
Cât mult de dependentă sunt și am fost cândva
De tine si de noi, de două  inimi moi
Udați nemărginit de multe ude ploi

Aș vrea să pot sa-ți fiu
Tot ce nu știu sa fiu
Sa te implor sa mă  adori
Sa ma iubesti cu dor in zori.

Un gol flămând

Sunt curios de-a ta trăire
O văd ca marea'mi licărire
Tu autentic îmi arăți că vrei
Sub o copac bătran de tei
Sa rezonăm ca doi magneti
Sau poate ca niste doi beti?
Sa te cunosc mai bin'aș vrea
Sa te aduc in lumea mea
Sa ne uităm timizi la stele
Din alte lumi cam paralele
Si pozitiv ca un magnet
Sa ma trântești pe un palet
Sa crezi că și eu vreau
A mea trăire sa ți-i o dau
Iți spun acum,Nu vreau!
Eu rezonez cu tine in alt fel
Nu ca un simplu, alt Cornel
Si dacă și tu crezi că poti, să mai petrecem niste nopti
Uitandu-ne indrăgostiți la stele
Imaginandu-ne nuvele
Te cam aștept la mine'n gând
Sa-mi umpli golul cel flămand