Amalia Costea vine din Oradea.

Cât oare ești a mea Traiesc, iubesc greșesc Prea mult la tine ma gândesc în lumea mea ș’a ta Greșim ca multi alț’careva Mereu aceeași întrebarea Cu mult venin si sărbătoare: Cât oare ești a mea? și cât de mult a altcuiva? Am obosit să mă întreb mereu Care-ar fi oare locul meu? în insasi viața ta complexă Sunt oare o anexă?
Ciudată si ingrată Am cunoscut o mica fată O amintire a ce ne-a unit odată Tu ești ciudată și ingrată Iubirea mea de altadată Aș vrea sa pot sa-ți spun ceva Cât mult de dependentă sunt și am fost cândva De tine si de noi, de două inimi moi Udați nemărginit de multe ude ploi Aș vrea să pot sa-ți fiu Tot ce nu știu sa fiu Sa te implor sa mă adori Sa ma iubesti cu dor in zori.
Un gol flămând Sunt curios de-a ta trăire O văd ca marea'mi licărire Tu autentic îmi arăți că vrei Sub o copac bătran de tei Sa rezonăm ca doi magneti Sau poate ca niste doi beti? Sa te cunosc mai bin'aș vrea Sa te aduc in lumea mea Sa ne uităm timizi la stele Din alte lumi cam paralele Si pozitiv ca un magnet Sa ma trântești pe un palet Sa crezi că și eu vreau A mea trăire sa ți-i o dau Iți spun acum,Nu vreau! Eu rezonez cu tine in alt fel Nu ca un simplu, alt Cornel Si dacă și tu crezi că poti, să mai petrecem niste nopti Uitandu-ne indrăgostiți la stele Imaginandu-ne nuvele Te cam aștept la mine'n gând Sa-mi umpli golul cel flămand
Categorii:Concurs de Poezie