Concours de poésie

Aliona Captari, Poezie, Grupa IV

To read the creation of Aliona Captari, request a translation by clicking the „Translate” button.

Aliona Captari participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Ialoveni, Republica Moldova și are 48 de ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Diploma
1.	SOARTĂ DE FEMEIE
Un miez de vară prinde satul de pe coastă,
Ce-i mărginit de-un râu cu ape line,
Zvântat cu-n foşnet din padurea vastă
Și-un dans de frunze, ce în umbră-l ţine.
      Aici miroase-a fân şi-a grâne coapte,
      A cimbrişor cu leuştean şi-a măr văratic,
      A floarea soarelui cu pălării pe-o parte,
      Şi a porumb mustos încins într-un jăratic.
Aici din zori femei cu palma roasă
Se-adună lângă puntea de la râu,
Venit-a timpul grâului de coasă,
Se-ndeamnă-n lan cu poala prinsă-n brâu.
      “Furnici în câmp” cu spatele-aplecat,
      Nu simp sudoarea şi tărâna cea de vară,
      În alb batic şi cu călcâiul rău crăpat,
      Aevea e femeia de la ţară.
De dragul pruncilor nu simte oboseala,
Unde nu-ar fi, în câmp, la secerat,
Suflă în foc să-i clocotească oala,
Păşeşte-n spini pământul necălcat.
      Acolo-n lan vorbeşte-ades cu cerul,
      Durerea într-un bocet îşi descarcă,
      În suflet e cuptor ce-ndoaie fierul,
      Înaltul şi o lacrimă o-nmoaie parcă.
Primul popas e la fântâna din ogradă,
Copiii sar la ea cu apa rece,
O ţin de mâini şi o sărută pe broboadă,
Ei, “împlinită” furnicar pe spate-i trece.
      În sec înghite-un nod, mai mult de foame,
      Pe lespede-aşezată cu cei mici în braţe,
      Dă orice-a fi să nu-i destrame, 
      Nimeni “Lăicerul Vieții” din colore aţe.


             2.  SERBAREA DRAGOSTEI
O dimineață rece, cu soarele ascuns,
Se-aşterne-n lan zăpada cu licoare,
Tot singură se-ascunde luna în apus,
La geamul îngheţat, un chip pictat în sărbătoare.
      E ea - Femeia, cu un zâmbet stins,
      Cu ochi măşcaţi şi cu sprânceana condeiată,
      Pe umar părul în cosiţă prins,
      Sărbează ziua dragostei, ce-a fost odată.
Afară fulgii în noian clădesc,
Cu pulbere de-argint și diamante,
Albi spiriduşi din blana fumului croiesc,
Şi licurici din ciobul ghieții elegante.
     Minuni în carul vântului sălbatic
     Cu-n pămătuf de luci, străluci brăzdate,
     Pentru-o femeie cu suflet de jăratic,
     La uşa ei în astă zi pictate.
Cam surd pocneşte focul la cuptor,
Miros de lemn pârlit în casă,
Doua pahare și un vin roşu în ulcior,
Dar pentru cine smernite stau aici pe masă?
     De vesel anturaj aprinde o făclie,
     Şi se opreşte la tabloul din perete,
     O zi de neuitat pentru vecie,
     Serbare-n gol fără pereche.
Că vinul e dulciu băut în doi,
A zis un podgorean bătrân odată,
Că dragostea e literă aprinsă de pe foi,
A scris poetul în cartea-nchisă cu peceată.
     Ea bine ştie, dar cu greu se minte,
     Sub neclintit gheţar e ziua aşteptată.
     Dulceaţa dragostei pentru nimic n-o minte,
     Doar, lui, aici, acum sau niciodată.             


    3. CUVȂNT DE FELICITARE PREOTULUI  MANOLE 
Desprinsă de pe zare o rază de lumină,
Un tril sonor de păsărescul neam,
Un tremur lung de frunze, o albină,
Devreme, dimineața le admirați la geam.
   Pe masă - o carte în file subțiate,
   Ceasul rotește în căsuța lui din lemn,
   Azi e o zi cu litere sculptate,
   Pe toate le vedeți de vază și solemn.
Priviți atent o poză din ungher,
Ce-ascunde amintiri străbune:
.....Erați micuț și răsfățat „monșer”
În mare joc cu trenulețul din alune.
   Surâdeți la Odochia și Gerilă,
   La o colibă din bolovani clădiți,
   La viespea, ce se ascunde în șindrilă,
   La balta după ploaie, la  genunchii rău juliți.
Apoi la școală, primul profesor,
Caiete, scrieri, cărți fără desene,
Sub cămeșuță – ascuns -  măicuței un bujor,
Sânt amintiri plăcute și eterne....
   -Părinte, azi aveți veșmintele vorbirii,
   Ați strâns din cărți mult cuget, intelect,
   Cultul divin din Grădinuțele Mesiei
   Ne învățați pe noi cu drag și mult respectǃ
Venim la Dumneata cu buzele secate,
Cu ochi de gheață și cu mersul frânt.
Ne ridicați crenguțe aplecate
Cu palma moale și cuvântul sfânt.
   Șaizeci  nui mult, e bogăție:
   Amici, colegi și noi de la Mileștii Mici,
   De copilași - o ascunsă lacrimă de bucurie
   Și un mănunchi de flori, ce Dumneavoastră, doar le știți.
La colț de țară, la mijloc de masă
Vă poartă faima oameni cu mândrie,
Copiii mici din prima clasă
Și-un moș din ulicioară fără pălărie.
 Chiar, de surâde suru-n tâmpla grizonată,chiar, toamnele de- aleargă după vânt,
 Noi ne dorim mai mult ca niciodată să fiți alături ani și ani la rând.