To read the creation of Ilinca Sofia Oros, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ilinca Sofia Oros participă la Secțiunea „Proză Scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Sighetu Marmației, Jud. Maramureș, Romania și are 11 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                     Râul cu secrete

      	Deschid ochii pe jumătate, stând tolănită pe o pătură destul de groasă ca să nu simt pietrele și stâncile destul de mari și ascuțite aflate pe malul lui....deschid ochii ușor ca să nu speriu sirena ,care fără să mă vadă, își unduiește ușor coada pictată-n culori curcubeu, rîde și cu o mână prinde un pește – păun și apoi îl aruncă înapoi în râu....
Mă numesc Iza, dar în aceasta povestire numele meu chiar nu conteaza, puteti să-mi spuneți...o fata.
Ador diminețile de vară care mi le petrec pe malul râului cu secrete aflat în fața casei mele. Râul secretelor, plin de magie și mistere, de făpturi măiestre , râul învolburat care-mi cântă diminețile, iar serile mă adoarme cu poveștile lui de odinioară.
	Deodată, ca la un semnal, prietenul meu îmi face semn de pe malul celălalt...încet și atent și el , pentru a nu  deranja făpturile magice care și-au făcut apariția. Începe o joacă nebună ca de obicei, ne luăm la întrecere, fiecare pe partea lui de mal, ne jucăm mima, ne imităm, ne strâmbăm...dar totul în mare liniște pentru a nu deranja făpturile magice ,dar cel mai important, pentru a nu ne auzi cavalerii negri care mereu patrulează  de-a lungul râului nostru. Nu prea am înțeles prezența lor, dar din câte mi s-a explicat, trebuie să păzeasca râul și făpturile magice din el, să le protejeze și au grijă ca nimeni din Ținutul interzis de peste râu să nu vină la noi, iar noi să nu mergem în Ținutul interzis.
 	Așa că, eu și prietenul meu ne-am conformat...jucăm mereu un joc al tăcerii dar cu multă fericire în priviri, urmărind mereu făpturile magice și jocul lui...al râului.
       Așa petreceam zilele călduroase de vară...mai mereu la râul secretelor...pâna într-o zi, când am auzit un sunet înfiorător...ascuțit, puternic care răsuna în tot orașul...Alarma.
       Am fugit la râu cu gândul la prietenul meu, deoarece Alarma venea din ținutul interzis de pe malul celălalt....râul era învolburat, făpturile nu se mai iveau...iar ținutul  interzis era cupris de flăcări...am strigat, dar nu s-a auzit decât ecoul..eram speriată...ce se întâmplă? Din Ținutul interzis a ieșit o limbă de foc uriașă iar în fața ei un porumbel alb imaculat...încerca să se salveze...mi-am spus –„Te voi salva eu! , măcar pe tine..”.
       Am trecut râul până la jumătate...porumbelul se uita speriat la mine. Am strigat- „Vino! Te rog Vino! Salvează-te!”
       S-a uitat cu ochii mari la mine și cuprins de curaj a zburat în brațele mele. L-am trecut pe malul nostru , privind în spate cum Ținutul interzis ardea...
        M-am uitat la porumbel și am spus – „Nu te teme, va trece focul și te vei reîntoarce! Viața întotdeauna găsește o cale! Speranța! Speranța va fi numele tău!”


PS.

         Acest fragment se inspiră din realitate. Râul cu Secrete este râul Tisa care separă orașul meu Sighetu-Marmației de Ucraina. În Sighetu-Marmației se aud frecvent sirenele care  anunță bombardamentele aeriene  din Ucraina...