To read the creation of Teodor Cristian Munteanu, request a translation by clicking the “Translate” button.
Teodor Cristian Munteanu participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Iași, Romania și are 17 ani. Este îndrumat de Prof. Dr. Anamaria Lavinia Ungureanu, la Colegiul Național Iași. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Axele nu se mai intersectează definiți-mi-o, dom`le, să mi-o imaginez cum trebe` ! dreaptă ca Yggdrasil, curbată ca-n Jugendstil, conectată ca Sefirot la lume, prin net, tot un nod. în conul lămpii de veghe, încerc să-mi dezleg firul gândirii împleticit-n pletele-i. sunt un pescar bleg. nici undița s-o țin dreaptă nu mai pot... când concentrice unde stârnești în râurile venelor mele, mă las pradă Loch Ness-ului din al ochilor tăi -vârf în parabola amiezii- hiperorbitor spot. irațional ca un plod converg spre tine. divergentă ca o gândire umană complexă ești pur imaginară... Încălcarea dreptului la timp capul fixat între presele hidraulice ale blocurilor. ceafa rezemată de igrasie, usturătoare ca șmirghelul. graffiez cu dalta de meninge, sprayez cu sânge: „ zilele astea de weekend cu miros de portocală un sfert coaptă pe parbrizul vreunei dacii, orele astea pătrunse până-n gât de colonia primăverii în sticluțe de furnici ce-mi mușcă spinarea linsă de un brici mâneru-i tatuat de articulațiile cu vene străvezii ale unui păianjen, minutele astea fracturate în așchii, flinte cioburi de ghinde pentru cuibul porumbeilor sprijinit de umărul coclit al lui Ștefan cel Mare, secundele astea răpite de un gând cu o aripă de raze, cealaltă bălăcindu-se-n mormânt la trei ierarhi, vizavi de mustața lui Cuza, secundele mai fremătătoare ca plopii închinați apusului de soare, secundele îmbăiate-n undele părului tău de păcură din Păcurari, secundele aliniate în fața cizmelor cu ținte ale morții câți newtoni de forță bestială să le răpună carapacea unsă cu ceară? curbată ca a ta nară, babe ce-și aruncă galbenul-pară peste livezile la doi pași de Iași. o secundă țip! ochii injectați de cuie mânjite cu ulcerațiile lui Iisus îmi atârnă de yo-yo-ul nervului optic asupra lanurilor păcuroase din Negrești. mi se stoarce cristalinul ca o cârpă peste porumb. îmbucurător pentru țărani. speranța încă unei recolte. patru secunde țip! mai ceva ca un porc la tăiere mai tare ca un greiere fără coșmelie divorțat de albină, șomer, cu arterele/venele risipite-n vânt cu lungi antene la pământ. solzii mi se desprind lanțuri-lanțuri de șira spinării și biciuiesc balcoanele gata-gata să cadă-n vreo gură de canal, vreun ghivecivizitat 24/7 de furnici. fiece păduche cu picioare-scobitori și buze-stropitori se plantează în gingii &sapă tuneluri până la rădăcina nervilor. corpul butucănos se strecoară între prea strâmte sinapse și ouăle din pântec (explozive) vor să-mi asalteze nările plângânde. sec- sec- sec- sec precum tractul meu urinar, traheea mea cu pereții de var căzut în ceștile de cafea, ceai cu bulele țepuite de-un pai baloane curcubeene alunecând pe-o gură de rai tot a ta, iubito pe-un femur de plai sticlos ca un mojito. valuri de corbi răpun crengi de alun și rămurele flexate-n vânt ca pingelele de rândunică, fleșcăită păsărică. mai am doar o secundă până ce la gât mi se-noadă flocoasă fundă & o folosesc încă o dată să te mai privesc... "atât." (mi-e inscripționat pe frunte cu pământ) ” în timp ce doza de graffiti mi se termină-n palme, ejaculează ultimul strop vișiniu, "ajutor!" îmi scapă din juvelnicul danturii cuvintele acestea fluide cu litere-furnici bălăcindu-se-n vomă să-mi fie apă de gură să le scuip în fața calcaroasă a nimicului & el să-și întoarcă telescopul cu lentila geluită de suc expirat să facă cu ale mele coasteeyecontact. Cosmogonie până și vidul are oroare de vid. golul zvâcnește ca o beșică de guvid. se lățește, își desface tentaculele vorace ca să prindă de picior potențialul creator. întunericul tânjește după a ochiului simțire să-i pupe cu buze opace dilatate-n infinit plasa de fotoni -retina subțire- încâlcită-n mustăți de sturioni. acum dar și niciodată se-nfiripă această DRAGOSTE de-o clipă. fotonii sunt scuipați în fața mării de umbre în ochiul tornadei negre,sfios luminate de lapți. (din a peniței mădular creați) fotonii fac tumbe și tot rostogolindu-se peste creste văluroase un imperceptibil glob de cristal filigranu-și coase de jur-împrejur, cap-coadă cu beteală și nervi se înoadă sfera își face manichiura în oglinzile retrovizoare ale rătăcitelor vapoare. efecte de lumină acompaniate de degetele perlate ale stelelor de mare bătute-n cuie pe roate de marinar duhnind a tartar, pe cioburile rupte-n coate, scânteind asupra noilor lumi înecate-n aluviuni... vă prezint sfera cu lănțug ADN, mormolocul ce mormăie pe loc dobitocul! în așteptarea crudei sorți de a fi de a fi conștient, apoi metacognitiv. next step, toate firele translucide ieșite din computerele de bord ale tuturor Übermensch să i se împânzească în mintea astfel cristalizată geometric într-o prismă cu ∞ fețe ce oglindește infraroșu menstruațiile supernovelor, digestia vacuolelor pulsatile și a pulsarilor gravitând sub labfermentul fierbând în ibricul cămășuței în jurul medalionului tău steluță ce mă-mbată cu absint. ultraviolet ciorchinele cu hypersfere al multiversului pendulează însensul conurilor de lumină- sfârcuri ale unei creaturi astrale, cândva gânganie umilă. și circumvoluțiunile corintice expuse-n al tâmplelor tale templu, femeie îmi fac pula să se ridice și stiloul de acant să scânteie pe foițele de borangic ce de dalbă spumă îndat` se încleie. scumpicititori, visători lectori, imaginați-vă că acest vers și cele ce urmează sunt stropite ca un covor pers an de părul, îmbibat în bale, al unei pisici persane aflate-n călduri ce s-a rostogolit, înfășând papirusul în nuri ca un Iisus gata-gata să nască minuni.