To read the creation of Teodor Cristian Munteanu, request a translation by clicking the “Translate” button.
Teodor Cristian Munteanu participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Iași, Romania și are 17 ani. Este îndrumat de Prof. Dr. Anamaria Lavinia Ungureanu, la Colegiul Național Iași. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Axele nu se mai intersectează
definiți-mi-o, dom`le,
să mi-o imaginez cum trebe` !
dreaptă ca Yggdrasil,
curbată ca-n Jugendstil,
conectată ca Sefirot
la lume, prin net, tot un nod.
în conul lămpii de veghe,
încerc să-mi dezleg
firul gândirii împleticit-n
pletele-i. sunt un pescar bleg.
nici undița s-o țin dreaptă nu mai pot...
când concentrice unde stârnești în râurile venelor mele,
mă las pradă Loch Ness-ului din al ochilor tăi
-vârf în parabola amiezii-
hiperorbitor spot.
irațional ca un plod
converg spre tine.
divergentă ca o gândire
umană complexă
ești pur imaginară...
Încălcarea dreptului la timp
capul fixat între presele hidraulice ale blocurilor.
ceafa rezemată de igrasie, usturătoare ca șmirghelul.
graffiez cu dalta de meninge, sprayez cu sânge:
„ zilele astea de weekend cu miros de portocală
un sfert coaptă pe parbrizul vreunei dacii,
orele astea pătrunse până-n gât
de colonia primăverii în sticluțe de furnici
ce-mi mușcă spinarea linsă de un brici
mâneru-i tatuat de articulațiile cu vene străvezii ale unui păianjen,
minutele astea fracturate în așchii, flinte
cioburi de ghinde
pentru cuibul porumbeilor sprijinit de umărul
coclit al lui Ștefan cel Mare,
secundele astea răpite de un gând
cu o aripă de raze, cealaltă bălăcindu-se-n mormânt
la trei ierarhi, vizavi de mustața lui Cuza,
secundele
mai fremătătoare ca plopii
închinați apusului de soare,
secundele îmbăiate-n undele
părului tău de păcură din Păcurari,
secundele aliniate în fața cizmelor cu ținte ale morții
câți newtoni de forță bestială să le răpună carapacea unsă cu ceară?
curbată ca a ta nară, babe
ce-și aruncă galbenul-pară peste
livezile la doi pași de Iași.
o secundă țip!
ochii injectați de cuie
mânjite cu ulcerațiile lui Iisus
îmi atârnă de yo-yo-ul nervului optic
asupra lanurilor păcuroase din Negrești.
mi se stoarce cristalinul ca o cârpă peste porumb.
îmbucurător pentru țărani. speranța încă unei recolte.
patru secunde țip!
mai ceva ca un porc la tăiere
mai tare ca un greiere fără coșmelie
divorțat de albină, șomer, cu arterele/venele risipite-n vânt
cu lungi antene la pământ.
solzii mi se desprind lanțuri-lanțuri de șira spinării
și biciuiesc balcoanele gata-gata să cadă-n
vreo gură de canal, vreun ghivecivizitat 24/7 de furnici.
fiece păduche cu picioare-scobitori și buze-stropitori
se plantează în gingii &sapă tuneluri până la rădăcina nervilor.
corpul butucănos se strecoară între prea strâmte sinapse și ouăle din pântec
(explozive)
vor să-mi asalteze nările plângânde.
sec-
sec-
sec-
sec precum tractul meu urinar, traheea mea
cu pereții de var
căzut în ceștile de cafea, ceai
cu bulele țepuite de-un pai
baloane curcubeene alunecând pe-o gură de rai
tot a ta, iubito
pe-un femur de plai
sticlos ca un mojito.
valuri de corbi răpun
crengi de alun și rămurele
flexate-n vânt ca pingelele
de rândunică, fleșcăită păsărică.
mai am doar o secundă
până ce la gât mi se-noadă flocoasă fundă
& o folosesc
încă o dată să te mai privesc...
"atât."
(mi-e inscripționat pe frunte cu pământ) ”
în timp ce doza de graffiti mi se termină-n palme,
ejaculează ultimul strop vișiniu,
"ajutor!" îmi scapă din juvelnicul danturii
cuvintele acestea fluide
cu litere-furnici bălăcindu-se-n vomă
să-mi fie apă de gură
să le scuip în fața calcaroasă a nimicului
&
el să-și întoarcă telescopul
cu lentila geluită de suc expirat
să facă cu ale mele coasteeyecontact.
Cosmogonie
până și vidul are oroare de vid.
golul zvâcnește ca o beșică de guvid.
se lățește, își desface tentaculele vorace
ca să prindă de picior potențialul creator.
întunericul tânjește după a ochiului simțire
să-i pupe cu buze opace dilatate-n infinit
plasa de fotoni -retina subțire-
încâlcită-n mustăți de sturioni.
acum dar și niciodată
se-nfiripă această DRAGOSTE de-o clipă.
fotonii sunt scuipați în fața mării de umbre
în ochiul tornadei negre,sfios luminate de lapți.
(din a peniței mădular creați)
fotonii fac tumbe
și tot rostogolindu-se peste creste văluroase
un imperceptibil glob de cristal filigranu-și coase
de jur-împrejur, cap-coadă cu beteală și nervi se înoadă
sfera își face manichiura în oglinzile
retrovizoare ale rătăcitelor vapoare.
efecte de lumină acompaniate
de degetele perlate ale stelelor
de mare bătute-n cuie pe roate
de marinar duhnind a tartar,
pe cioburile rupte-n coate, scânteind asupra noilor lumi
înecate-n aluviuni...
vă prezint sfera cu lănțug ADN,
mormolocul ce mormăie pe loc
dobitocul! în așteptarea crudei sorți de a fi
de a fi conștient, apoi metacognitiv.
next step, toate firele translucide ieșite din computerele de bord
ale tuturor Übermensch să i se împânzească în mintea astfel cristalizată geometric
într-o prismă cu ∞ fețe ce oglindește infraroșu
menstruațiile supernovelor, digestia vacuolelor pulsatile
și a pulsarilor gravitând sub labfermentul
fierbând în ibricul cămășuței
în jurul medalionului tău steluță ce mă-mbată cu absint.
ultraviolet ciorchinele cu hypersfere al multiversului
pendulează însensul conurilor de lumină-
sfârcuri ale unei creaturi astrale, cândva gânganie umilă.
și circumvoluțiunile corintice expuse-n al tâmplelor tale templu, femeie
îmi fac pula să se ridice și stiloul de acant să scânteie
pe foițele de borangic ce de dalbă spumă îndat` se încleie.
scumpicititori, visători lectori, imaginați-vă că acest vers
și cele ce urmează sunt stropite ca un covor pers
an de părul, îmbibat în bale, al unei pisici persane
aflate-n călduri
ce s-a rostogolit, înfășând papirusul în nuri
ca un Iisus gata-gata să nască minuni.
