To read the creation of Ana-Maria Coja, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ana-Maria Coja participă la Secțiunea „Poezie pentru copii” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Toplița, România. Ana-Maria are 50 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Elevul silitor

Ceasul sună deșteptarea, 
Este șapte dimineața,
Mă ridic vesel din pat,
Îmi spăl mâinile și fața.

Somnul pleacă negreșit,
Apa rece îl gonește,
Sunt vioi și fericit,
O nouă zi îmi zâmbește.

Puțin sport, micul dejun,
Proteic și sănătos,
Mă îmbrac cu uniforma
Și merg la școală voios.

Astăzi, iar voi învăța
Multe lucruri minunate,
O să fiu tare atent,
Le asimilez pe toate.

După cursuri merg acasă.
Timpul nu îl risipesc.
Învăț, temele le scriu,
Ghiozdanul mi-l pregătesc.

Pe lângă cărți și caiete,
Penar, riglă și gustare,
În ghiozdan eu pun speranța,
Că voi deveni Om Mare.


Cartea cu povești

S-a cam răcorit afară
Și nu vreau ca să răcesc,
Stau cuminte la căldură
Și un ceai îmi pregătesc.

Îmi iau cartea cu povești,
O deschid și… Ce minune!
Încep să călătoresc,
În cea mai frumoasă lume.

Totul parcă e un vis!
Sufletul e bucuros,
Fiindcă, uite, astă seară,
Eu voi fi chiar Făt-Frumos.

Calul meu înaripat,
Zboară peste mări și țări,
Zmeul uriaș, fioros,
Îl spulber „în patru zări”.

Paloșul cel fermecat,
Tot răul îl nimicește,
Pe Ileana o salvez…
Sunt eroul din poveste!

Acum, mândra Cosânzeana,
Cu ochi de nu-mă-uita,
Este foarte fericită,
Fiindcă e soția mea.

Și vom trăi fericiți,
Pentru o eternitate,
Căci poveștile nu mor,
Trăiesc veșnic într-o carte.

Chiar dacă afară plouă,
Bate vântul și e rece
Nu mă plictisesc deloc…
Mai citesc încă-o poveste!


Ciobănița

O să am grijă de mine
Și o să mă fac „ciobană”,
Nu cu clop și cu suman,
Dar am să îmi pun năframă.
Tata zice că e bine,
Că stai toată ziua-afară
Și respiri aer curat,
Mănânci bio, ca la țară.
Să văd geana cea de aur,
Ce se naște dimineața,
Vântu-ncet să mă trezească,
Cu rouă să îmi spăl fața.
Să plimb turma de mioare,
Peste dealuri și prin văi,
De nimic să nu am teamă,
Că-s păzită de dulăi.
Seara, plapuma de stele,
Să mă-acopere cu vise,
Luna să-mi spună povești,
Care, încă, n-au fost scrise.

Vai, ce tot vorbești, Maria?
Studiază mult, învață,
Că nimic nu e ușor,
Pentru a răzbi în viață!
Știi ce mănâncă ciobanii?
Brânză, caș și mămăligă,
Urdă, jintuit, bureți,
Cât este vara de lungă.
Șnițele și chifteluțe,
Nu o să mănânci la stână
Și nici ciorbiță gustoasă,
Dreasă cu ou și cu smântână.
Mămăliga nu îți place,
Brânza spui că nu e bună,
„Ciobană” vrei să te faci,
Doar să dormi sub clar de lună?
Și când noaptea lin se lasă,
Lupii, urșii vin la stână
Și nu vor ca să se joace,
Nici să-ți spună „Noapte bună!”
Vin să-nhațe câte o oaie
Că le place carnea tare…
Ca să mai „lucrezi” la stână,
Îți mai place ție, oare?