To read the creation of Diana Niculai, request a translation by clicking the “Translate” button.

Diana Niculai participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din București, România. Diana are 25 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Ars Poetica

Și cum poezia este despre iubire,
Despre catrene care spun povești,
Despre frumoase versuri ce se țes,
Despre culori, visuri și putere,

Astăzi ție îți dedic o poezie,
Plină de tine, plină de iubire,
Tu, poezie, ești unica grație,
Unicul vals al unori versuri bine scrise,
Unicul tango al unei iubiri istorisite.

Poezie, tu ești viața,
Poezie, tu ești scânteia,
Poezie, tu ești delicatețe în cel mai fin aspect al lumii,
Poezie, tu ești gingășia
Poezie, tu ești estetica
Poezie, tu ești arta
Poezie, tu ești 
Pentru că doar tu poți să mângâi suflete și să alini minți.



Imagini

Sunt vie pe interior,
Trăiesc, mă bucur și iubesc vivid,
Imagini mă încearcă,
Prea multe gânduri mă înneacă,
Niște răutăți absurde,
Ce-mi fac inima să se frământe.
Și mă trezesc în mijlocul ideilor,
Mă transpun în ele neîncetat,
Și mă pierd într-un absurd,
De mine însămi inventat.
Oh, noi oamenii,
Ce ne mai place să gândim,
În loc să stăm puțin pe loc și să privim,
Oh, noi oamenii,
Ce ne mai place să ne disecăm,
Când tot ce am putea să facem,
Este să ne concentrăm,
Măcar pentru o clipă doar pe bucurii,
Să nu ne mai gândim la datorii,
Către viață, către oameni.
O nostalgie mă cuprinde,
Din universul meu unic mă desprind,
În viață am ajuns doar biruind,
Prin foc, prin apă, aer și suspin,
Nu pot decât să mă gândesc: de unde vin?
Unde aș rămâne?
Unde aș ancora?
În drumul vieții,
Numai clipa aievea să o pot savura.


Creații

Creații: mă îndeamnă către un nou început,
Mă trezesc în mijlocul unei tentații
Cu iz de absolut,
Mă pregătesc să ripostez,
Dar ea mă îndeamnă să cedez,
În mrejele ei sunt prinsă, dar
mă alintă și îmi spune o poveste iar,
Despre cum ar putea să fie,
Despre cum m-aș putea simți,
Dar ea nu știe însă,
Neliniștea unei opriri,
Din drumul vieții, din al meu compas,
Nu știu a-mi trasa măcar un popas,
În mii de idei eu mă înnec,
Din oceane de sentimente, 
O învii încet,
E ea, crăiasa cea frumoasă,
Din ghețari imenși e scoasă,
Cu aer rece suflată,
Creația mă asteaptă,
Verbe, idei, cuvinte
Eu numai pe ea o pot ține minte.