To read the creation of George Enescu, request a translation by clicking the “Translate” button.

George Enescu participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Galați, România. George are 55 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Vioara  a doua

Ti taaa taaa taaa
Ti taaa taaa taaa
Ti taaa taaa taaa taaa
Du du du duuu.
Răsunau acordurile de la curte
In timp ce curtezanele trimiteau ocheane 
Ofițerilor ruși în uniforme poleite.
Nimeni nu bănuia că…
Poetul curții Khandoskhin
Iși cânta poezia inimii însingurate
În acorduri de vioară și violoncel.
Poate că acest poem este despre dragoste…
Frazele se întrepătrund…
Îndrăgostiții se strâng în brațe…
Ea vioară, el violoncel
Se completează reciproc în acorduri
Ce descriu stări neîntâlnite
În sala vechiului tron.
Ea rafinată, el grav 
Se țin în brațe unul pe celălalt
Fără să se scape din ochi.
Vioara cu sunetul ei înalt 
Ține brațele încolăcite în jurul lui
Violoncelul armonic cu arcușul pe coapsele ei, o apropie.
A fost odată ca niciodată…
Ea vioară, el violoncel.
Du du du duu.


Ultima vioara

Maestrul terminase ultima interpretare.
Arcușul își luase “La revedere” de la corzile viorii
În timp ce lumea ridicată în picioare
Ovaționa frenetic într-o explozie de aplauze.
Era ultimul concert și….
Paradoxal sau nu 
Nimeni nu avea să îl întrebe
De ce a ales să interpreteze Passacaglia la o singură vioară
Când de fapt lucrarea este scrisă pentru două.
Maestrul părăsea sala și lumea tăcut.
Pășea cu un pas domol peste un covor de flori multicolore.
Și nimeni nu avea să-l întrebe 
Cine este a doua vioară.


Revelație

"Uite unde am ajuns să îmi consum poezia"
Este fraza care mi-a atras atenția,
În timp ce schimbam discul de vinyl
Lăsând să se strecoare acordurile "Miles Davis - In a silent way".
Iar inima a început să formeze toate amintirile
Celui mai frumos zâmbet capabil să salveze Planeta,
Celui mai frumos păr pe care aș putea să îl mângâi până iarna viitoare,
Celor mai frumoși ochi în care aș putea călători până la capătul Pământului.
Cerul își prinse la butoniera crizantema lunii 
Metafora copilăriei mele
În timp ce toate se petreceau în mintea copilului de atunci 
Aflat acum în același balcon
Sub privirea celui care știe să viseze cu ochii deschiși.
Te aștept.
Până să vii, inima tremură de emoții
Nici nu apuci să pleci și deja îmi este dor de tine .
Visul trăit prin ochii albaștri
Ar dori să facă să trăiesc
Tot ce încă nu a apucat să scrie poezia