Concursuri Online

Maria-Ariana Hila, Proză, Grupa I

To read the creation of Maria-Ariana Hila, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria-Ariana Hila participă la Secțiunea „Proză scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din București, România și are 12 ani. Ea urmează cursurile Liceului bilingv „Miguel de Cervantes”. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                                                         Aneres

	Într-o lume cu totul diferită de cea în care trăim noi, o lume care trece cu mult peste perceperea omenească, trăia cum știa mai bine o tânără de șaisprezece ani pe nume Morrigan.
	Cu un păr negru precum cărbunele și niște ochi de un verde pătrunzător, Morrigan era unul dintre cei mai căutați tâlhari din tărâm. Aceasta locuia peste tot și niciunde, neavând nici o figură parentală în viața ei în afară de fratele ei mai mare Thomas. Cei doi trăiau din ce furau, neavând un loc în care  să stea mai mult de un an. Morrigan era neînfricată, inteligentă și avea un spirit nemaipomenit de aventură, dar în  același timp era prea încrezătoare și se arunca cu capul înainte în orice situație, astfel intrând mereu în probleme, dar mereu reușea într-un fel să iasă din ele.
	Într-o zi, fata primise o scrisoare de la însăși regina unui ținut îndepărtat. Nu știa prea multe despre ea, doar că era o regină foarte puternică și chiar de aceea era atât de surprinsă că primise o astfel de scrisoare. Scrisoarea suna cam așa:
                                                    “Către Morrigan Dohnall,
	Majestatea sa, regina Serena, vă cheamă de urgență la palat, în tărâmul Aneres. Având în  vedere situația în care vă aflați, cu siguranță veți putea veni, astfel consecințele vor fi pe măsură.
	Dacă vă prezentați mâine la palat, regina vă promite că veți scăpa de toate problemele și nu  v-a mai trebui vreodată să vă ascundeți. Având în  vedere că prezența dumneavoastră la palat are de a face cu Predicția, presupun că înțelegeți de ce este așa de urgent.
	Vă rugăm să vă prezentați singură.
                                                                                 Majestatea Sa,
                                                                                              Regina Serena”
	Morrigan îi citi scrisoarea și lui Thom, care rămase înmrmurit.
-Nu mă găndesc să mă duc și dacă o să fie consecințe o să scap de probleme așa cum fac mereu, nu? Spuse Morrigan întinzând scrisoarea lui Thomas.
-Predicția..., spuse Thomas cu un murmur.
-Ce este Predicția? Întrebă fata cu o urmă de frică în glas?
-Predicția vorbește despre trei fete foarte puternice, cu forțe supranaturale, mai presus decât oricare altele, iar când acestea vor împlini șaisprezece ani, puterile vor ieși la iveală și ori vor salva lumea pe care o cunoaștem, ori o vor distruge. Thomas înghiți în sec. Morrigan, tu împlinești mâine șaisprezece ani.
Morrigan împietrise, având pe față o expresie derutată, dar în același timp speriată.
-Doar nu crezi că... sunt din fetele din Predicție...
-Cred că ar trebui să te duci la palat, Morrigan.
Morrigan nu spuse nimic, doar dădu din cap.
	A doua zi de dimineață, fata se sui pe cal și plecă. Calul ei negru, neîmblânzit, era singurul lucru pe care copiii familiei Donhall îl mai aveau de la părinții lor.
	Morrigan era o călăreață incredibil de pricepută și chiar din această cauză ajunsese foarte rapid la destinație. Ajunsese parcă în  cu totul altă lume. Regatul Aneres era superb. Palatul reginei Serena era imens și incredibil de impunător, dominând orașul. Era făcut din aur și strălucea atât de tare în lumina soarelui, încât te putea orbi. Întreg regatul era înconjurat de un râu azuriu peste care puteai trece cu ajutorul unui mic pod pavat cu pietre prețioase. Regatul acesta avea ceva care o făcea pe Morrigan să nu se simtă în siguranță, dar nu știa de ce. Era un regat incredibil de ciudat, era așezat în mijlocul pustietății, dar asta nu-i lua din farmec.
		Cum intră în regat, Morrigan fu întâmpinată de către sătenii anereseni. Nu durase mult până când fata ajunsese la minunatul palat, unde o întâmpinase mesagerul reginei, care îi spuse că o așteptă regina.
	Morrigan intră dar nu văzuse pe nimeni, așa că decisese să de plimbe prin împrejurimi. Se afla în holul principal, care părea fără sfârșit. Pereții holului erau plini ochi cu mii de tablouri cu membrii familiei regale înrămate; aflate în rame aurii, îți creau impresia că toate capetele încoronate de pe pereți se uitau la tine. Dar era un tablou diferit, izolat de celelalte, care nu era atât de strălucitor, având o ramă neagră. Nici nu-l observai, dar ei îi sărea în ochi. Femeia din tablou semăna cu ea, același păr negru, aceiași ochi verzi și aceiași atitudine, dar înainte să poată citi numele femeii se auzi în spatele ei o voce rece.
- Nu-i așa că îți taie răsuflarea?
- Re...regina?!Adica, Majestatea voastră, spuse Morrigan, bâlbâinduse și făcând o plecăciune.
- Chiar ea, spise regina cu un zâmbet în colțul gurii. Îmi pare sincer rău dacă te-am speriat. Bun venit în Aneres! Eu sunt regina Serena și cred că știi de ce te-am chemat la palat.
- Da!spuse fata.
- Foarte bine! Ca să știi, Predicția  este un lucru foarte important. De-a lungul a mii de ani, mulți s-au rugat ca aceasta să se împlinească, pe când, ei bine, alții s-au rugat  pentru opusul ei. Cred că ți-ai dat deja seama că tu ai de-a face cu această Predicție, așa că...
- Doar nu insinuați că eu sunt una dintre fetele din Predicție, nu? O întrerupse Morrigan pe regină.
Regina se arătă iritată, dar nu spuse nimic despre asta.
- Exact asta insinuez, spuse regina sec. Acum că am discutat lucrurile, te rog frumos să te duci în camera ta unde te așteaptă bagajul. O să te conducă majordomul Fritz.
  - Dar eu nu am bagaje, spuse fata nedumerită.
  - Într-un sfert de oră ne vedem în curtea mare din spatele palatului pentru pregătiri, spuse regina nebăgând în seamă spusele fetei. O să le întâlnești și pe celelalte două fete.
  - Pregătiri? dar regina era deja prea departe pentru a o auzi pe Morrigan.
	Fritz ajunsese imediat și o conduse spre cameră. Camera era exact pe placul ei: mare,ambientul avea o paletă de culori închise,cu o bibliotecă imensă și un pat mare, confortabil. Pe pat se aflau câteva haine și lucruri care nu erau ale ei. Era uimită, dar nu avea timp să-și pună întrebări, trebuia să se întâlnească cu celelalte fete. Avea în cap o grămadă de nelămuriri, dacă chiar avea puteri sau dacă avea ca acestă întâlnire să-i schimbe viața, dar își îngropă nelămuririle, se îmbrăcă în ceva comod și se duse în curtea din spate a palatului.
            Cum intră în curte zări două fete, parcă din lumi complet diferite. Una dintre ele avea niște bucle blonde minunate, ochi de un albastru precum safirul și purta o rochie vaporoasă tot albastră. Avea un aer cam îngâmfat, de prințesă.
	Cealaltă fată avea un păr roșu deschis, prins într-un coc neglijent la spate și era plină de pistrui pe toată fața. Purta o rochie maro, largă. Pe față purta un zâmbet jucăuș, precum un copil ghiduș, iar în ochii ei căprui deschis avea o sclipire copilăroasă.
- Bună! Spuse fata roșcată când o văzu pe Morrigan. Eu mă numesc Edlayne. Tu cum te numești?
- Morrigan. Iar tu ești... spuse uitânduse înspre blondă.
- Eu sunt Victoria, viitoarea moștenitoare a Regatului Tomiris.
 ,,Deci chiar e prințesă...” își spuse Morrigan.
- Wow, impresionant, spuse Edlayne. Eu sunt o simplă vrăjitoare.
            La auzul acestor cuvinte, Morrigan se ului. Nu mai văzuse în viața ei o vrăjitoare. Știa că există și că sunt foarte rare, toată lumea știa, dar nu avusese niciodată ocazia să vadă una în vița reală. Când se uită la Victoria să-i vadă reacția, aceasta părea mai degrabă fiind crispată, decât entuziasmată.
- Ești vrăjitoare? Asta e incredibil! Poți face o grămadă de vrăji și poțiuni care-ți pot face viața mai bună, spuse hoața entuziasmată.
- Nu și dacă nu-ți ies, spuse Edlayne în barbă.
- Ar trebui să fi veselă, eu sunt doar o hoață care fură la nevoie.
- Serios?! Întrebă vrăjitoarea mirată. Credeam că tâlharii sunt înspăimântători și nemiloși, dar tu ești chiar de treabă!
           Prințesa pufni, indignată că își petrecea timpul cu două prostscrise, dar nu scoase vreun cuvânt. La scurt timp după aceea, apăru și regina Serena. Aceasta le spusese despre importanța lor aici și cât de important este să poată controla ceea ce li se v-a întâmpla. Nu se lungise mult, iar după aceea începuseră antrenamentul. Era un antrenament greu, care punea la încercare fiecare mușchi și fiecare simț omenesc. Dar, venise o parte în care trebuia să își descopere puterile. După o scurtă discuție cu celelalte fete, Morrigan știa deja că toate trei împlineau 16 ani în aceeași zi, azi, ziua în care își descopereau puterile...