To read the creation of Ștefana Monica Ion, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ștefana Monica Ion participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Cluj-Napoca, România. Ștefana Monica are 20 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Fereastra deschisă

Printre degetele mărginite
Zboară gândurile infinite
Spre libertatea albastră atrase
Niciodată capturate

Risipindu-se-n adierea
Cea rece și trecătoare
Precum lumina serii
Scufundată-n marea gri
Ce se supune lunii
Prin mareele mișcate
De gândurile create

Scufundate, nu se mai întorc
E suficient de departe?
Un paradis fără noroc
În care viața se desparte de moarte

Și continuă spre infinitul mărginit
Dar marginea are infinit?
Căci lăsându-mi inspirația să zboare
Îmi părăsesc ideile în mare
Promise de libertate
Sau înghițite de moarte?
Mi-am pierdut gândul
Atât de multă interdicție


O tăcere slab înțeleasă

Aud golul minții mele
Ce-mi izbucnește printre vene
Lasând tăcerea surdă-n zbor
Printre fluturii emoției, eu mor
Și m-ascund în întunericul vorbelor
Ne-nțelese, putrezite
Ecoul înțelesurilor venite
Și gândite-n viitorul gol

Și-ți pătrund în minte
Precum se simte
Orice traumă descoperită
Sub piatra scoasă din mormânt

Dar e fals și nedumerit
Că ai descoperit
Întregul sens al încercării mele
De a transmite orice privire prin cuvinte

Te-am asculat și ai cântat
Mi-ai scris și am făcut-o
Ca un ecou întârziat

Voință m-a oferit și ți-am implinit
Ce nu am reușit eu nicicând
Ce voiam eu să fiu
Cu tine într-un ceas infinit
Ce se-nvarte ne-ncetat
În sensul niciodată definit
Născut pentru a nu fi
Și te-am chemat prin gânduri
Departe de tine am știut
Surprinsă de noul început
Surprins în atenția noastră

Și te-am chemat înapoi
Lăsată în urmă de vocea ta
Părând ne-nțeles și nedorind
Un continuu dans al clipelor
Misterioase ascunse după atenția ta


Paradox neînsemnat


Născut într-un paradox neînsemnat
Ce depășește abilitățile propriei surse
Al energiei și a vieții trecute
Repetiție paradoxală

Și lumina printr-o umbră se pierde
Dar însăși ea nu se oprește
Căci fiind sursa omniprezentă
Repetiție paradoxală tangentă
Cu punctul ipotetic mereu iminent
Atrasă spre gravitație, aparent

Gravitație ce orice final îl are
Și-l ascunde în fragmente descompuse
Nici albul transparent nu lucește
Căci lipsa paradoxului risipește
Orice repetiție compusă
Din conștiință ineditului