To read the creation of Iosefina Schirger, request a translation by clicking the “Translate” button.

Iosefina Schirger participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din București, România. Iosefina are 52 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Infinitul dintre noi

Am ales să trăiesc mult,
fericit vorbind, scriind la infinit
unui pom înflorit.
O îmbrățișare de vis
cartea ce s-a deschis ca un
drum spre paradis!

A nemărginire încep să respire
poemele noastre într-o războire.
Oglindă, oglinjoară
arsura începe să doară.
Colindul ăsta ecou parcă nu-i nou!

Vezi și tu că nu e bine.
Mă topeşti, mă îmbolnăvesc de tine!
Mi-am luat și lucruri care nu îmi
aparțin: iubirea ta la care țin…

Doar zâmbești și mă amăgești,
numai vii spre mine și mă faci bine!
Orice-ar fi să fie, vara mea zurlie,
eu te voi găsi, tu mă vei găsi
într-o poezie.

Infinitul ăsta dintre noi
este ca un teatru de război:
Eu merg înainte,
Tu-mi vii dinapoi…
 

Firimitura de lumină

De la o vreme, vară din
poeme, inima mea nu mai e
curajoasă. Se teme.
Doar iarna asta-ntreagă e
a noastră cu tot cu stele, păsări,
într-o carte albastră.

Nu vezi? Eu văd în orice
o poezie. O fi de la primăvara
care ne învie! Toate aceste lucruri
le-am visat și nu e poveste.
E adevărat!

Vara mea, să ne vorbim
cum vreau eu, altfel murim!
Începem să nemurim?
Fă-mă, iarăşi un copil,
solul tău negru, fertil să-l pot
atinge tiptil!

Îmi pari turcoaz. Vii de pe lună
cu fața ta de zână bună? Ce-ar mai
putea muza să-ţi spună?
Tu m-aștepți şi eu mai vreau
și în umbra ta să stau; n-o aștept dar
o să vină… firimitura de lumină!

Cât de bogați am devenit
cu-acest colind ce ne-a unit!
Iarna ce ne-o mai fi pregătit?


Eşti un vers, sunt un nor…

Ce iarnă, vară, am în gând
și ochii tăi de cer și vânt, noi,
oameni de zăpadă colindând!
Cu sorcova de m-ai pofti
și poezii de-ai mai primi,
la primăvară aș veni…
Arată-mi soarele, te rog,
pe limba mea, într-un dialog
iubirea ta să-mi fie drog!
Nu ne-am auzit de-o vreme.
Iar m-ai prefăcut în semne.
Sunt un nor. De ce te-ai teme?
Tu exiști doar în visul meu,
cum îi stă bine unui zmeu – 
vara care vine mereu. 
Mi-am dorit așa: să ajung
în calea ta. Doamne Doamne
uite, vrea! Voiam doar să vorbești
cu mine, iar tu înflorești și-ți șade bine.
Ești un vers, o poezie, inima de
nu mai știe dacă mi se-ntâmplă mie.
Cum ești, vară? E ceva să te mai doară?
Înmugurești pe dedesubt ca ierburile
din care într-o noapte te-am născut?
Ce sentiment ceresc
să-ți poți urma inima, să zbori,
să spui: Te iubesc!
Hai să ne vedem iarna viitoare!
N-ai vorbit serios! Ai vorbit în vis
cu o vrăjitoare…