To read the creation of Cristina Gabriela Samoilă, request a translation by clicking the “Translate” button.

Cristina Gabriela Samoilă participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Câmpulung Moldovenesc, România și are 18 ani. Ea este îndrumată de Prof. Ionela Ștefaroi, la Colegiul Național ”Dragoș Vodă” Câmpulung Moldovenesc. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Metamorfoză


Fluturii își lovesc aripile de intestinul meu
Îmi vine să vomit aripi transparente,
Îmi vine să înghit petale de flori
Să-mi fac fluturi să rămână acolo.

Într-un exterior noroios, plin de putregai
Astfel de creaturi și-ar păta creația
Iar eu aș rămâne în oase goale
Decorate cu fructoze.


Corp în putrefacție

Un trup firav
Zace putred
Lângă poarta cimitirului
Și ochii ce-s scoși
Se roagă de jos
Restul corpului ce fuge
Va refracta ciolane
Și peste acestea
Un râu roșu ce va curge
Își va găsi loc lângă morminte
Unde ea și el erau cândva
Nefragmentați.
Și restul corpului, Ah! Ce mâini
Descompuse și vechi
Ce olastisise la rândul lor
Alte mâini reci.

Oare o fi ea, iubirea
Cea care te aduce
În putrefacție?
Sau doar gândul de iubire
Care îți jupoaie
Fiecare venă
Care-ți leagă trupul?


Atât de obosit de frig

Absența cromatismului mă face dispertă și mă leagă de plictiseală
Albul de pe copaci mă face friguroasă, focul stă neaprins de-o eternitate
Și  cu toate acestea, îmi las geamul deschis, să mi se oprească circulația.
Privirile celor din jur sunt reci, oportuniteatea de-a mă îngrădii între spini are porțile deschise
Vreau ceva răspunsuri legate de această companie a neputinței
Pe care o car în torace de atât de mult timp că și mâinile mi-au amorțit.

Perdeaua de pe geam s-a umezit așa cum s-a întâmplat și cu colțurile camerei
Care miroase a goliciune și a suflete dezgropate, iubirea se vinde pe grame,
Mă gândesc dacă condiția umană e capabilă să palpeze autodistrugeri:
Zgârii tencuiala peretelui cu unghiile roase, căci vreau să sperii tot ce mă face fricoasă
Ciolanele mele sunt înghețate de picături de ploaie date de tavan, care mă despică
Mereu le fac intenționat, indignată de lipsa partiturii.