To read the creation of Luminița Trăistaru, request a translation by clicking the “Translate” button.

Luminița Trăistaru participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Tismana, România. Luminița are 51 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

O mamă

În pragul sorții stă o mamă
Cu zâmbet cald, tristeți pe frunte,
Își duce dorul în năframă,
Prin anotimpuri petrecute.

Atâtea primăveri trecute,
 Din care, poate n-a gustat,
De-i punem la picioare un munte,
Ea se apucă de arat.

Crezând că ăsta-i rostul ei,
Să-și spele fața în sudoare
Chiar dacă-n păr cresc ghiocei
Și-n suflet, râuri de iertare.

Sânu-i miroase a mere coapte,
Mâinile a pământ și a pâine,
A mere și a rugăciuni de noapte,
Pe față-s grijile de mâine.

Își ține lacrima între gene
Și când e singură o dezleagă,
Coboară îngerii-n poene,
Cu grijă-n palmă s-o culeagă.

În șoapta ei se naște raiul,
Se lasă visul peste gene,
Ce dulce-i somnul! Cât de bun e ceaiul!
De-ai ști că toate astea-s doar o vreme....


 Scurm

Când sărută înserarea,
Buza zilei obosite,
Eu încerc să-mi țes cărarea
Printre genele cernite.

Și tot scurm înfrigurată
Printre zile, nopți fugare,
O copilă îngândurată
Torcând razele de soare.

Vreau să mai zăresc măslinul
Din privirea-i visătoare 
Și să gust puțin preaplinul
Dintr-un suflet pur de floare.

Și mai vreau să simt aroma
Curcubeului din visuri,
Să-mi cresc aripi din fărâma
Fulgilor din paradisuri.

Scurm în suflet prin ruine
După a mea copilărie,
Din privirile-i senine
Să mai beau licoarea vie.


Sunt

Sunt o mare de lumină
Adunată doar din stropi
Curși din palma ta divină,
Printre frunzele de plopi.

Simt cum s-a așezat vraja
Peste tot și peste toate
Și-a anihilat chiar straja
Pusă între viață și moarte.

C-au venit stelele toate
Pe a sufletului frunte
Și s-au lăsat cununate
De un înger și un munte.

Simt cum focurile vieții
Cresc în pântec de pământ
Si buzele dimineții
Le adună într-un cuvânt.

Și prin talpa mea flămândă
Dau năvală toate, toate,
Până-n inima arzândă
Ce se adapă-n stropi și bate.

Iar din sacra lor unire
O măiastră prinde viață,
Foc, lumină și iubire
Spre albastru mă înaltă.

Sunt măiastra renăscută
Din cenușa multor ani
Și-n privirea ta crescută,
Fără teamă de vulcani!