To read the creation of Angelica Apetrei, request a translation by clicking the “Translate” button.

Angelica Apetrei participă la Secțiunea „Proză scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Piatra Neamț, România. Angelica are 52 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                Supraviețuitorul

     Ninge încontinuu de ceva vreme, deși suntem în luna noiembrie. Frumos, liniștit, tandru până la un timp, după care a început să bată vântul. Zăpada dezlănțuită acoperă totul cu repeziciune. Într-o jumătate de oră , totul este alb. Privită de sus după potolirea vântului, priveliștea este minunată. Brazii de la marginea pădurii parcă-s personaje din poveste, pe străzi încă n-au intrat frezele să dezăpezească, mașinile circulă foarte incet, pe trotuare oamenii își fac cu greu cărare să pășească, omătul este moale, pufos, numai bun de făcut oameni de zăpadă. Ia uite! Acolo, într-o curte, veselie mare, copii bătându-se cu bulgări, strigând și bucurându-se de prima ninsoare.
     Alb curat! O încântare pentru ochi, mângâiere pentru suflet! Undeva, soarele apune. Este aproape ora 17.00. Mă grăbesc către casă. Câțiva fulgi răzleți îmi ating obrazul. Fragil! Cum fragili sunt și oamenii, cei care se arată.  
       14 noiembrie, în plină pandemie! Un incendiu izbucnește la Spitalul de Urgență din oraș, la secția Terapie Intensivă. Doctorul de gardă este acolo printre pacienții de Covid-19, toți conectați la concentratoarele de oxigen. Focul s-a extins fulgerător de repede cuprinzând paturile în care bolnavii de Covid-19 fiind intubați, au ars de vii. Cine poate spune dacă în acele momente de iad, pacienții au deschis ochii? Cine a putut striga cu gura astupată? Cine va trăi cu conștiința încărcată? Cine nu și-a luat rămas bun? De ce astăzi, nu s-a îmbrățișat nimeni? Cine a inventat golul din mintea oamenilor? Cine a răcit inimile? Cine a oprit respirația? Cine a zăpăcit mințile sistemului medical? Cine are puterea să te țină cu forța în spital, să-ți anuleze dreptul de a trage aer dumnezeiesc în piept?  Cine a aprins adevăratul foc? Cine a exagerat pandemia? Cine a anulat dreptul de a alege?  Cine ne-a îndepărtat? Cine ne-a legat la ochi? Cine îngroapă ultimul om? Cine-mi va răspunde? Cine și de ce? Strigăt mut! Cer căzut! Umeri grei! Privirea în pământ, în minte nici un gând.   
     Alb curat-roșu aprins! Zăpadă-foc! Peisaj de poveste-realitate de coșmar! Viața are contrastele ei. Moartea nu alege, ci doar culege. Hai mai departe… 
     Doctorul de gardă a alergat în cel de-al doilea salon de la Terapie, de unde a început să evacueze unul câte unul pacienții internați aici. Șase vieți! Șase destine! A luptat contra cronometru împotriva flăcărilor. Toți șase au fost transferați la un spital modular aflat la aproximativ 100 de km distanță de oraș. În încercarea de a-i salva, fără nici un exercițiu de imaginație, ca într-o carte cu paginile arse, combinezonul doctorului nostru a luat foc. Să nu uităm că suntem în plină pandemie, iar tot personalul medical este echipat corespunzător. Doctorul purta un combinezon anti-Covid 19, impermeabil, cu substanță activă ca și barieră împotriva agenților infecțioși, virușilor și bacteriilor. Din păcate a fost grav rănit, suferind arsuri pe 40 la sută din suprafața corpului. 
      Pentru că nimic nu este întâmplător, doctorul salvator a fost transferat la un spital militar din străinătate, la secția de “arși”, unde în urmă cu 10 ani și-a făcut rezidențiatul. A fost preluat și îngrijit de o echipă de medici, care au dus o muncă titanică pentru recuperarea fizică a acestuia. Recuperarea și întoarcerea la o viață normală a durat ani de zile. Eroismul său a fost apreciat și răsplătit de către Organizația Mondială a Sănătății, oferindu-i-se  titlul de Eroul anului 2020. Vizibil emoționat, doctorul a mulțumit modest.
A fost o tragedie, firește, cu zece bolnavi de Covid morți în incediu, într-un spital sărac, dintr-un oraș încântător de frumos și alb. Dar cei salvați din ghearele morții? Cinci dintre ei, rând pe rând, au murit din cauza virusului. A rămas în viață, doar un singur om salvat de medicul erou. Un supraviețuitor! 
     -	Doctore, mi-ați salvat anii! Vă mulțumesc! Mulțumesc, pentru faptul că orice zi din calendar trece și prin viața mea și nu se sfârșește cu ea. 
Nu mi-a răspuns secunde întregi și mi-am dat seama că nu știe cine sunt.
     -	Eu sunt supraviețuitorul incendiului și al Covid-ului. Nu m-ați cunoscut decât cu mască. Acum sunt bătrân, nu mai port mască pe suflet, nici pe respirație, acum zâmbesc.
Un Mulțumesc zâmbit cuprinde tot ce-i mai frumos într-un om. Când zici Mulțumesc, de fapt dăruiești recunoștință, bunătate, iubire, simplitate.
      Simplu și desculț, cel plin de ani a plecat. Azi, ninge iar! Alb curat și un pic de speranță. Când ninge, nimeni nu poate opri viața. Nici un virus, nici o pandemie, nici un abuz la libertatea de a trăi…
      	Să nu ne mai prefacem că suntem fericiți. Hai să gândim!