Carmen Muntenița participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Smulți, județul Galați, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

ABANDONARE
Dansând printre vise cu gânduri nespuse,
Mi-am auzit sufletul suspinând profund.
Sentimente contradictorii tac supuse,
Iar eu încerc să le deslușesc, să nu le confund.

Mă dăruiesc lor abandonându-mă total 
Acestui nou început necunoscut mie.
Fragmente dintr-un eu mai puțin superficial
Îmi sorb chinuitul suflet cu lăcomie.

O durere surdă îmi înfășoară trupul
Ca o cuscută ce-și sufocă încet gazda.
Un fir de speranță de-o seamă cu timpul
Începe timid sentimentele a-mi brăzda.

O lacrimă fierbinte-mi mângâie obrazul,
Când tu te pierzi într-o ceață translucidă,
Iar vocea ta nu-mi mai încântă auzul,
Aruncându-mă într-o viață perfidă.


PLUTIM ÎN DERIVĂ
Plutim în derivă pe apele vieții
Așteptând noi aventuri cu emoții,
Dorindu-ne cu-nfrigurare iubiri secrete 
Ce -n suflet ne pictează urme discrete.

Ne poartă timpul ca un val neoprit
Pe mări înspumate în gând negrăit,
Spre țărmuri cu vise și dorințe furate,
Cu mângâieri presărate cu șoapte.

Plutim în derivă pe apele vieții,
Primind binecuvântările nopții,
Când trupul tresare de dornic fior
Torcând fire de vise pe ocult fuior.

Când viața se stinge și corpul dispare
Rămâne iubirea – dulce chemare,
Scrisă pe raze de speranțe de poeți
Ce-n iubiri secrete sunt foarte discreți.


Ghidușie
Te-am căutat cu-nfrigurare
În imensitatea de gânduri.
Ți-am strigat numele fără încetare,
Mi-am auzit ecoul cu frânturi.

Am pășit în a minții pădure fermecată
Sperând să te găsesc pe undeva pitulat
Pentru a-mi înapoia inima ferecată
Și a-mi stinge tot dorul acumulat.

Am zâmbit nostalgic amintirilor cu tine,
Am mângâiat șoaptele tale de amor
Și-am sărutat îmbrățișările libertine
Ce s-au ascuns după un gând călător.

Am urmărit un „Te iubesc” ștrengar
Ce s-a pierdut prin imensitatea minții
Pentru a-l strânge la piept ca pe un dar,
Imagine vie de când iubeam fără pretenții.

Am alergat prin această pădure fermecată
Împiedicându-mă de cioturi dure de uitare
Sperând că inima-mi rănită va fi vindecată,
Iar tu mă vei iubi din nou ... fără ezitare.