Corina-Miruna Lungu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Iași, România și are 27 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Casa funerară

Stau în pat ca-ntr-un cavou
Și-n somnul meu adânc disting
Un plânset violet ca un ecou,
Pierdut în rozele care se sting.

Crizantemele din vază
Se ofilesc acum în mâna ei,
Fecioarei moarte ce visează
Să fie îngropată în florile de tei.

Negru ca un cărbune e mereu
Sufletul ei ce bântuie-ncăperea;
Miroase-a descompus și greu
Mâna ei care stingea visarea.


Memento mori

Adusu-mi-am aminte de-o moarte
Ca oricare alta - aș fi zis - cum e mereu, 
Dacă prin fumul greu și prin vitraliile sparte
N-aș fi zărit, în umbră, un alt eu.

Se dă de ceasul morții un orologiu prăfuit,
Că bate și iar bate, și eu mă tot gândesc
Că poate, ca și mine, și el a obosit
Să-și caute sensul în tot ce e lumesc.


Nascentes morimur

Tămâia care arde
Și-un clopot care bate
De infinite ori
Te cheamă să tot mori.

Fumul greu, mereu
Cheamă un dumnezeu,
Și ruga din mormânt
Se pierde iar în vânt.

Un înger obosit
De-atâta infinit
Așteaptă ca credința
Să-i curme suferința.

Și eu, nălucă vie,
Pășind prin veșnicie, 
Iau îngerul de mână
Cu mine, în țărână.