Dimitrie-Leonard Chirica participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Bicaz, România și are 21 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Iubire infantilă

Suntem doi oameni identici:
Tu și eu.

Eu, un geniu fără har,
Tu, o fată și un lar.

Tu ești focul,
Eu, cenușa.

Tu exiști și ești de-ajuns.
Eu visez, c-atât doar pot...

Tu ești steaua luminoasă, 
Eu sunt ochiul spintecat.

Eu, bezmetic, strig și urlu
În nopțile cu gust de funambulă,
Iar tu, da chiar tu... dragă colibiță,
Îți cânți viața la pianul altuia.

Dar soarta neînduplecată
În vis iată mi te-arată,
Și-mi cânți acum tu mie
Viața cea recomprimată.


Prințesa din junglă 

În al minții tainic joc
Ai apărut, doar stând pe loc.
Chiar și gândul a tăcut
Când pe tine te-am văzut.

Minții nu-i venea să creadă
Că urma să se piardă.

Dar cumva, cum stând acolo,
Ca un Noe frenezit,
Ea s-a despărțit în două,
Fiind trasă de un rid.

Atunci tu ai venit
Și de mine te-ai lipit,
Arătându-mi astfel că...

Mintea mea e cam pătată
Doar de gânduri fără sens
Și că tu ai fost cea care
Le-ai făcut să se separe.

Lumea care m-a vorbit,
Iată acum că m-a vrăjit.

Tu cu mine ai vorbit
Și din morți tu m-ai trezit.


Te caut

Te caut în oameni,
Te caut în diverse flori,
Te caut în mine...
Te caut și nu te mai zăresc.

Am devenit din ce în ce mai friabil.
Să mă autodistrug încet, oare?

Într-adevăr această evecție m-a cam tărcat.
Dar știu că în casa lui Noe tu exiști,
Fie și ca simplu porumbel în a ta solitară și nobilă opravă.

Huyghens probabil că m-ar fi ajutat să te găsesc...
Dar l-au trădat și pe el nomadele colecții de stele.

Acum ce-mi rămâne de făcut?
Ori să mă trezesc,
Ori să mă angajez ca trezorier.