Dragoș Bulgariu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din București, România și are 38 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

La Fundata

Tot mai aproape de centrul ființei mele
Spațiul și timpul devin irelevante 
În afara infinutului, pe o potecă șerpuindă
Printre căpițele de fân ce-aveau la brâu o sfoară
Acolo unde te-am ținut de mână prima oară
Nu spuneam nimic și totuși înțelegeai tot;
Sfiala din tăcerea lăuntrului tău
Îndemna sistemul solar să funcționeze după alte legi
Tot mai aproape de centrul ființei tale
Simțeam albastrul unui cer în sărbătoare
Țăranii care ne zâmbeau din căruțe
Și turla bisericii care se înălța la orizont
Ce-i drept,
Cu luciul dus și-un cant puțin cam bont
Acolo ne-am ținut de mână prima oară
Și ne miram că soarele nu mai coboară


Întâi în noi, apoi în afară

Acum și-aici 
Fac mai mult decât acolo și atunci
Așa cum daca nu se naște dinlăuntru
În afară degeaba este
Apusul de toamnă înmuiat în roșu 
Întâi apune-n mine, nici nu mai știu
Dacă răsare-n tine pe partea cealaltă
Sau într-o Asie îndepărtată și poluată
După iubirea patimașă-îi ființa diluată
Lumina-n smog, ni-i vocea îngroșată
Pe munți și văi, pădurea-i defrișată
Acum și-aici 
Se îngrădesc în timp și spațiu
Îmbătrânim mereu acolo și atunci
Până ajungem ca niște prunci


Toamna sub nivelul mării

Curgea prin mine pârâiaș cu apă vie
Înverzită-n nevăzut este grădina
Susur blând, îmbrățișarea-mi fie
Apare-n ochii tăi căprui, lumina

Întunecat e hăul dinlăuntru-mi
Și nici nu știu unde mă termin
Sau mările
S-au adâncit sub șoapta ta
Ancoră ce se coboară-ntruna
Să tragă-n neant cu ea și luna

Și nici nu știu de unde mă încep
Poate în ochii tăi căprui, lumina
Ascunde-un cer ce nu-l pricep
Apare-n mine toamna cu rugina