Ilan Alexandru Boboc participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Craiova, România și are 9 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Bursucul Tomas și aventurile lui

A fost odată ca niciodată un bursuc pe care îl chema Tomas. El era singur la părinți și, fiind în vacanța de vară, urma să meargă la bunici, unde avea Templul Bursucilor Ninja Silențioși. Bunicii nu locuiau în același oraș cu Tomas, așa că își făcu bagajul și porni spre ei însoțit de tatăl său.

Au traversat tot orașul, apoi au trecut printr-o pădure în care era o liniște totală, doar păsărelele se mai auzeau din când în când. Dar ce nu știau păsările era că Tomas avea o superputere, înțelegea limba animalelor. Așa a reușit să audă ce puneau la cale: aveau de gând să aducă creatura haosului.

Odată ajunși la bunici, Tomas o salută pe bunica Maria și pe bunicul Matei, își luă la revedere de la tatăl său și merse să se instaleze în camera sa. Acolo găsește totul dărâmat și o întreabă pe bunică ce s-a întâmplat. Bunica îi povestește că, înainte să ajungă el, au venit niște șobolani mutanți care au făcut dezordine în cameră. După ce și-a pus toate lucrurile în ordine, se gândește să meargă în podul casei să-și ia costumul de ninja ca să se poată lupta cu acele creaturi. Căutând prin lucrurile bunicului, a găsit o hartă și o busolă. Coborând să-i arate acestuia ce a găsit, bunicul îl anunță că are o surpriză pentru el:

       – Hei, Tomas, ce-ai zice să-ți faci bagajul?

– De ce, bunicule?

– Pleci într-o mare aventură! Ce zici?

– Daaa, plec în aventură! Uraaaaa!

Tomas era atât de fericit încât face un backflip, apoi merge la culcare, deoarece a doua zi avea să plece foarte devreme în aventura vieții lui. Se trezește dis-de-dimineață, adună câteva provizii și apă, își ia la revedere de la bunici și pornește spre stația de autobuz. Așteptând autobuzul, Tomas realizează că este ziua lui și s-a făcut baltă de tristețe la gândul că va pleca în aventură singur. Până să ajungă autobuzul, Tomas zărește un vulpoi și se gândește să-l invite și pe el în aventură:

      – Bună ziua, Domnule Vulpoi!

      – Bună ziua și Dumneavoastră!

      – Eu mă numesc Tomas. Dumneavoastră cum vă numiți?

      – Mă numesc Melvin,  încântat de cunoștință!

       – Uite, eu plec într-o aventură în jurul lumii de ziua mea și sunt mic și pricăjit, nu ai vrea să mă însoțești?

        – Ba da, merg cu mare drag! Dar mai întâi vreau să dau o fugă până la magazinul din colț.

De la magazin ia repede un tort, câteva lumânărele și se întoarce în stație. A ajuns fix înainte ca autobuzul să plece.

– Pfu, ce noroc ai avut!

– Așa este, încă puțin și ratam marea aventură. Dar înainte de a pleca nu ai vrea să trecem și pe la mine?

– Ba da, hai să mergem!

Ajungând la Melvin acasă, lui Tomas îi vine o idee năstrușnică:

– Auzi, Melvin, dar în loc să plecăm cu vaporul, ce ai zice să ne facem un balon cu aer cald?

– Grozavă idee, let’s go! Dar mai întâi hai să sufli în lumânări și să-ți pui o dorință!

– Mi-aș dori să …

– Hei, dorințele nu se spun!

După ce au terminat, balonul arăta grozav. Pilotarea balonului era în zona lui de confort, pentru că tatăl lui îl învățase cum să o facă.

În sfârșit se pregătesc să plece în marea lor aventură, punând în balon tot ce considerau că le-ar fi necesar: două lopeți, un skijet și o pasăre Dodo, ca momeală pentru oameni. Pornesc în aventură din America de Nord spre Europa, traversând Oceanul Atlantic, dar o tornadă care se îndreaptă spre ei le cam strică planurile, distrugându-le balonul, astfel încât aterizează pe o insulă pe care nu o cunosc. Dar cu ajutorul hărții bunicului își dau seama în scurt timp că au avut noroc și au aterizat unde trebuie, în Europa.

După ce au explorat întreaga insulă, cu bănuții pe care îi aveau la ei, au început să-și strângă materialele necesare pentru a repara balonul: sticky tack, scotch și petale de lalea. După ce l-au reparat și l-au verificat, au considerat că este pregătit pentru a-și continua aventura și au început să zboare din nou cu el. Au pornit într-o călătorie în care totul părea că se îndepărtează și nu se mai sfârșește odată, dar într-un final zăresc Pământul.

Erau foarte fericiți că au ajuns în sfârșit în Australia făcând un dublu spinjitzu, dar mai aveau de dat o luptă, să găsească locul marcat pe hartă ca fiind marea comoară. Au urmat harta ajungând la locul indicat și au început să sape. Au dat de un cufăr, l-au deschis și au găsit niște manuscrise vechi de 2000 de ani, pe care era scrisă o vrajă: Haosul să apară și lumile să dispară. Apoi un dragon a apărut, speriindu-i. Tomas a luat o bucată de metal și a început să se lupte cu dragonul. Melvin îl susținea:

         – Poți să o faci, Tomas, adu-ți aminte ce am învățat la științe. Nu poți înfrânge un dragon cu o bucată de metal, ci cu o sabie!

Rostind aceste cuvinte, Tomas își aduce aminte că are la el sabia de Ninja, fiindu-i ușor să înfrângă dragonul. După ce s-au odihnit, Melvin îi pregătise o provocare lui Tomas, și anume să stea un minut cu o tarantulă pe față. Atunci a descoperit ce senzație îți dă o astfel de creatură, simțea de parcă opt omuleți păroși se plimbau pe fața lui. Tomas era foarte curajos, deoarece în casa lui erau mulți păianjeni și tarantule, reușind să ducă la bun sfârșit provocarea lui Melvin.

Seara la cină au început să-și facă planurile pentru întoarcerea acasă. A doua zi, au pornit la drum și pe 02.06.2026, când Ilan și-a terminat povestea, au ajuns acasă, povestind celor dragi întreaga lor aventură.