Magda Patrolea participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din București, România și are 47 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Zâne și sirene 

Praf de stele inundă albul camerei cerești.
Zâne și sirene cântă balade câmpenești.

Eu holbez al treilea ochi,
Încercând să le pătrund sensul.
Ele cântă acum în cor, 
Dănțuind grăbite, așteptându-și alesul.

Luceafărul trimite un fascicul de lumină, 
Invitându-le pe toate în grădină.
Se iscă instantaneu o dispută despre cină...

Mă trezește un strănut,
Tot praful e de vină.
Am uitat că sunt alergică 
La praful de stele.
Vreau să plec, dar nu pot,
Picioarele-mi sabotează intenția.

Au trecut mii de ani pământeni 
De când urmăresc confruntarea
Dintre zâne și sirene.
Chiar și Luceafărul a albit, 
Le privește cu greu printre gene.

Întinsă printre petale,
Mă întreb printre refrene:
Dacă ar fi știut cât deliberează femeile,
Luceafărul mai lansa invitația sau 
Începea să-și evoce 
Singurătatea-n catrene?!


Dama de pică

Tânjind după privirea ei angelică,
Căutam înfrigurat Dama de pică...
Am plecat de la Piața Universității
Și, plimbându-mă fără țintă,
M-am trezit lângă puntea firii,
La hotarul maturității.

M-am rezemat de balustradă,
Lăsând privirea în amonte să cadă.
Amintirile mele pluteau în derivă,
În ape-nvolburate, cu albia abrazivă.
Erau acolo frânturi de vieți străine,
Curiozități și firimituri de amandine.
 
Vâltoarea aglomerase totul – 
Speranțe, iubiri, idei.
Pe înserat mi-a alunecat un chiot,
Speriind cadența pașilor mei.

- Hei, vorbeai despre iubire?! 
Unde s-a rătăcit muza mea?
- A plecat să cumpere pâine,
La un moment dat... cândva.

Au trecut trei crini și o secundă,
Chipu-mi tremură în undă și izbucnesc:
- Iubito, vino, te implor, te strig,
Îmbrățișează-mă, altfel mă îmbolnăvesc,
Îmi este frig!


Dualitate la pândă

Ne plimbam pe aleea pustie,
Când am găsit pana de înger,
Tu ai făcut o glumă despre jocul îngerilor
Pe cerul înstelat.
M-ai întrebat brusc dacă am asigurare medicală,
Eu am râs și am bâlbâit că mai am 
Creditul ipotecar de returnat.

Tu ai propus să vând apartamentul, 
Ca să ne construim o casă pe pământ,
Aspirând spre înalt, spre orizontul pierdut.
De bordeiul bunicii mi-am amintit, brusc,
Eu căutam mansarde în nori, 
Tu – rădăcini pe pământ.

Tot glumind, am abandonat astrele
Și ne-am împletit inelarele, cum ne-am priceput.
Privirea ta scrijelise deja iubirea 
Pe inima-mi plăpândă,
Noi sentimente se ițeau din neant neprevăzut.
Recunoștința era timidă, dualitatea stătea la pândă,
Sentimentele se duelau într-un real ireal, 
Greu de recunoscut.