Maria-Alina Gherman participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Vîrteju, județul Ilfov, România și are 37 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

ABECEDAR DELIRANT

A. Am urcat.
Autobuzul tărăgănează oameni adormiți și murdari 
În surâsul cel tăcut al dimineții.
B. Bolnavi de orbire,
Târâtori pe pământ,
Viermi pe două picioare
Mai punem un strat pe pământul deja mare.
E. Evadăm în vise menite să ne îmbete.
O sticlă pierdută în copilărie,
Găsită într-un cămin murdar,
Golită de vise după un job mizer.
C. Creatori de cuvinte și unelte,
Niște biete copii ale unui Creator mai mare
Ce cred că opera lor e cea mai tare.
E. E sau nu e?
O viață sau o moarte cu care suntem datori?
O aripă de fluture sau un zâmbet în noapte,
O ploaie de șoapte,
Sau un bum asurzitor?
D. Dăinuim sa privim fiare:
O foamete lacomă,
O bombă cu umbrelă,
Un fum de săpun.
Puțin scrum.

A. Ardem priviri.
Sfredelim amintiri.
Râdem de nebuni.
Ardem tăceri
Mai mult azi decât ieri,
Mai mult azi îngropăm trecutul mișel.
R. Rugă:
Tăcut îmi plec sufletul
Și-l culc
În mâinile Tale.

Extazul de azi e nebunia de mâine:
Autobuzul tărăgănează oameni adormiți și murdari,
Bolnavi de orbire,
Evadați în vise menite să îmbete.
Creatori de cuvinte și unelte.
E sau nu e?
Dăinuim să privim fiare.
Ardem priviri.
Rugă.
....................................
Autobuzul tărăgănează:
Bolnavi,
Evadați,
Creatori.
E sau nu e?
Dăinuim,
Ardem,
Rugă.
.....................................
Tic, tic - răspunsul cel perfid în noapte.


CIMITIR(E)

Înainte aveam crucile celor dragi
În curte.
Și vorbeam cu ei când mergeam 
Să aducem apă.
Înainte aveam crucile cu chipuri
În suflet.
Și ne adăpam reciproc din apa vie și apa moartă
Pe care ni le dădeam fără încetare.
Din fântână scoteam apa pentru noi
Și răsturnam 3 picături 
Pentru morți
Și pentru Dumnezeu
Ca apa întorcându-se în pământ 
Să ia drumul de dincolo,
Să se amestece cu apa sâmbetei.

Apoi au mutat crucile din curți
Într-o curte mai mare
La margine de oraș 
Ca cei dragi să se odihnească mai cu spor.
Într-un final au împrejmuit curtea mare
Cu garduri frumos colorate
De întrebă copiii ce e dincolo de ele.
Sunt doar apartamentele de sub pământ,
Cele de care dorim să uităm 
Atunci când înghițim gălușca cu nemurirea.
Aici nimeni nu mai cară apă 
Nici pentru vii,
Nici pentru morți
Cu toții ne tărâm mai însetați 
Prin viață și prin moarte.


CONSTELAȚII FAMILIALE

Mâinile bunicului o bat pe bunica
La băutură.
Pentru că n-a avut curajul 
să nu o ia de nevastă.
"Animalule" așa îl alinta bunica.

Mâinile tatei sunt în jurul gâtului mamei
Iar eu am 3 ani și privesc
Cum sunt scut pentru mama.
"Nu de față cu copilul".

Mâinile tatei sunt prin mâinile baiatului de pe pod
În jurul gâtului meu.
De data asta e vorba despre alegere
Și renunțare:
Dintre pielea mea,
Ideea mea,
Și condiția femeii.
"Eu am dreptate
Căci eu sunt bărbat 
Iar tu femeie
Și femeia s-a format din coasta bărbatului."
Am 8 ani.
(Așa a auzit de acasă 
Unde asta crede tatăl lui 
despre mama lui).

Promisiune de nuntă:
"Dacă dai, dau și eu".
Și uite așa unele femei
Au învățat să urineze din picioare.