Marian Șenchiu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Vaslui, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Ploaia asta...

Ploaia asta de azi... e uitare...
Și picurii ei mă lovesc... și mă dor,
Rotunzi vor fi fost ca un soare,
Când prietenii mei iarăși mor...

Ploaia asta adâncă mai spală
Și uitări... și tăceri...
O frunză se crede petală,
Cum și noi ne-am crezut uneori efemeri...

Dar ploaia asta ne uită...
Și noi vom uita ziua de ieri...
Și ziua e zi... și noaptea e mută,
Știam c-am să pier, și-ai să pieri...

Iar ploaia ne udă-n iertare
Și ploaia ne spune că seri,
Vor cădea peste noi în uitare
Și vom fi fost dimineți, azi și ieri...

Dar mâine sau azi, iarăși plouă...
Eu voi vrea să fiu aici... și să-i spun,
Că dimineața durerea e rouă,
Când dorm sau visez cum apun...

La rându-mi voi fi praf de stele,
Când aici va ploua neîncetat,
Uitând de tristețile mele,
Voi cei rămași... m-ați uitat...

Și atunci ploaia căzând peste voi,
Cu picuri rotunzi ca un soare,
Ridicând gândul spre noi,
Vom fi toți... doar Uitare...

Și-a fost și azi ziua de ieri,
Și plouă, și plouă, și plouă,
Iar voi adunați primăveri
Când eu sunt cu gândul la rouă...


Dor Orbitor

Viața ne aduce-mpreună,
Tu mi-ești Pământ, eu îți sunt Lună...
Și Moartea ne aduce-mpreună,
Inimă rea, inimă bună,
Să-mi fii vis, să-ți fiu cunună.

Soarele nori să îți pună,
Nopțile... cer cu stele,
Zilele... miresme de flori,
Pământul... covor de culori.

Sufletul tău... cuvinte,
Sufletul meu... morminte,
Ochii tăi... doar iubire,
Ochii mei... uneori nemurire,
Tu mireasă, eu mire,
Mâna ta mângâiere,
Umărul meu... doar tăcere...

Tu-mi ești început, eu furtună
Și viața ne aduce-mpreună.
Sufletul tău mi-e uitare,
Sufletul meu... doar visare...

Tu-așterni frunze, eu iarbă,
Ochii tăi sunt petale,
Mângâierea e oarbă,
Umerii mei... în brațele tale...

Pământul... covor de culori,
Zilele... miresme de flori,
Nopțile... cer cu stele,
Tu răsari în diminețile mele...

Trecurăm împreună prin noapte,
Tu zâmbet... eu drum,
Tu buze și șoapte,
Eu tăcere și scrum...

Prea rar te-am văzut tristă,
Prea des m-ai văzut gânditor,
Dar știu că iubirea există,
Mi-e de tine un Dor Orbitor...


Tocind cu aripile tale vântul

Tocind cu aripile tale vântul
Când zbori timid spre-al meu mormânt,
Te-aștept să răscolești pământul,
Să-mi spui c-am fost, dar nu mai sunt...

Spre asfințit mi-e crucea înălțată,
Dar eu cobor prin datini spre trecut.
Mi-e doar speranța ne-ntinată
Prin candele pline de mir și vis de lut.

Te simt, dar vreau să mor din nou
Când Luna strălucește-n noapte,
Iar colțul de lumină din cavou
Mi-e nemurire prinsă-n șoapte...

Nu vreau să zbor acum spre amintiri
Ce le-am trăit din nou când am apus...
Departe sunt de mine, de priviri,
Știind că ai venit, iar eu m-am dus...

Ce v-a fi fost din mine sentiment dorit
Nu s-a pierdut când ai clipit.
Ai revenit în gând, l-ai năruit,
Când zboru-n vânt mi l-ai tocit...

Nu-mi mai șopti Speranță să revin,
La viață, simț, sau doar îmbrățișări,
Căci de-aș veni, aș sta puțin,
Cutreierând prin vis cărări...

Nici simple ploi nu am prin moarte,
Doar gânduri prin uitare răscolesc,
Căci deschizând a vieții carte
Doar frunze de uitare mai găsesc...

N-am fost aici, dar parcă-mi amintesc,
De vor fi fost doar șoapte și uitare,
Aș vrea să-ți spun că mă căiesc
Și-aș vrea să fiu Îmbrățișare...