Marius Gabriel Cioroiu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Constanța, România și are 44 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Bethleem

Doamne, se lungeşte drumul, cad pe rând slugi şi cămile
Dă un semn că eşti cu noi, au trecut 3 luni de zile!
N-am cârtit, n-am scos o vorbă, răni pe suflet, dor de casă
Noaptea rece e tăioasă, vânt năprasnic ne apasă!

Pelerini prin veşnicie, din preaplin lăsate-n spate
Eufrat şi Galilea, Ierihon, deşertul, toate!
Magii şi stăpânii noştri, pe cărări de miazănoapte
Cu credinţă braţ la braţ, grăbesc pasu-n miez de noapte!

Dor nestins sub tălpi ce arde, peste munţi şi peste mare
Unde Steaua luminează iar ne strigă tot mai tare!
Pas cu pas mereu ne scapă, în ascuns e tot mai vie
E mereu-naintea noastră, Sus pe Cer în veşnicie!

Heruvimii poartă-n braţe, Bethleemul ca pe-o torţă
Serafimi cu şase aripi zguduie pământu-n forţă!
Îngeri mii coboară-n iesle, boii suflă cu putere
Blânzi păstori cu miei în braţe, vin, se roagă-n tăcere!

Plâns de Prunc şi plâns de Mamă-n ieslea plină de nevoi
Spală lumea de păcate, patimi multe şi noroi!
N-a fost loc pentru Hristos, mult prea laşi, noi nu L-am vrut
Ne-am căit şi L-am vândut, L-am trădat cu un sărut!

Sângele-mi îngheaţă-n palme, lacrimi sfinte curg cu dor
Peste haina zdrenţuită, eu în inimă cobor
Să-mi văd craii cum se-nchină, Fiului lui Dumnezeu
Aur, smirnă şi tămâie…Rege, Preot, Arhiereu!

Iar la noapte-n mare taină, să fim gata iar de drum
S-apucăm pe altă cale, ca un vânt şi ca un fum!
De Irod minte nebună, suflet mort în trup uscat
Să ne-ascundem, să fugim, rege crud şi posedat!

Urlă aspru ca o fiară, răscolit în agonie
Varsă sânge în otravă, e o cruntă nebunie!
Şi cu gura încleştată, dă poruncă la oştire
14000 de prunci să cadă, să sfârşească-n cimitire!

Pentru o clipă întorc privirea, cu o ultimă suflare
Pumnii grei, ochii în lacrimi, răni adânci şi disperare!
Ţipete de prunci şi mame, foc, cenuşă şi ruine,
Jale sfântă, plânge Cerul, lumânări, dureri, suspine!


Iosif

Tunete trosnesc pământul, fulgere despică cerul
Fără milă suflă vântul, se-nteţeşte iarăşi gerul!
Ploaia lungă se răzbună, ceartă lumea-n mii de lacrimi
Că de două mii de ani zace-n beznă, ură, patimi!

Prea mult sânge scurs din răni, brazdă-n inimi chin amar
Umbre prevestesc potopul, bântuie ca un coşmar!
Zgomote de cai şi săbii, arde totul, se topeşte
Teama iarăşi se aşterne, frica-n piept se cuibăreşte!

Taine adânci în miez de noapte, boii fac închinăciune
Mieii blânzi pe fân în staul aprind Raiul în rugăciune!
Stă de veghe bietul Iosif, cel bătrân, smerit şi drept
Tată purtător de grijă, milostiv şi înţelept!

Mâinile Sfinte, rănite, pân’ la sânge-adânc crăpate
Tălpile lui arse ca lutul, buzele de vânt uscate!
Poartă chip tăcut de Sfânt şi nu-i pasă nici de moarte
În paza lui e Mama, Pruncul-e Hristos în tot şi-n toate!

Împlineşte ce-a fost scris şi se roagă-neîncetat
Plâns, respiră tot mai greu, de povară şi oftat!
Aţipeşte pentru o clipă, tălmăcind semne şi vise
Împietrit, cu voce stinsă, pleoape grele şi închise!

Gârbovit de atâta trudă, el se sprijină-n toiag
Stropi de mir şi de aghiazmă, peste ochi şi frunte-i cad!
Peste trup, veşminte negre, poartă haina îngăduinţei
Ceasul Sfânt se frânge-n două şi paharul suferinţei!

-Scoală Iosif! Gata fii! Nu e vreme de dormit!
Să iei Pruncul şi pe Mamă, în Egipt Eu vă trimit!
Că Irod cel nemilos, stă în umbră ca şi lupul
Îl pândeşte pe Iisus să-I îngenuncheze trupul!

Sol din cer şi demiurg, îngerul dispare în noapte
Ca un mugur de lumină, pe cărări de miazănoapte!
Jos, în peştera cea rece, lampa freamătă, se stinge
Iosif iute se deşteaptă, Fiul Sfânt în iesle plânge!


În nevoi

În nevoi toţi pe pământ, doar în cer este dreptate
Pune Doamne-n gura mea pace, milă, bunătate!
Dă-mi credinţă şi curaj şi nădejdea Ta cea Sfântă
Binele cu pas tăcut, îngeri mii din ceruri "cântă!

Sunt sărac de fapte bune, lungă-i calea pân-la Tine
Mâinile pline cu patimi, n-au uns rănile străine!
La sărmani şi la săraci, am pus totul pe cântar
Haina grea a bogăţiei azi ca jertfă pe altar!

Pentru treizeci de arginţi, te-am iubit dar am căzut,
"N-am văzut"când te-a vândut, Iuda-laşul, c-un sărut!
Fără milă sau regrete, m-am ascuns şi m-am căit
De trei ori m-am lepădat, ca şi Petru am fugit!

Ceasuri bat, nu mai e timp, doar să ne spălăm pe mâini
În ligheanul lui Pilat, de păcate suntem plini!
Vânturi reci-n Ghetsimani, ceas de rugă-n miez de noapte
Te tot caut, Te tot strig şi Te plâng în mii de şoapte!

Răni, loviri, dureri şi patimi, răul pe nedrept purtat
Răstignit între tâlhari, de pe cruce ne-ai iertat!
Prea târziu am realizat căt de mult Tu ne-ai iubit
Flori şi frunze de măslin, peste răni au răsărit!

Haina vieţii peticită, viaţa asta-i trecătoare
Untdelemnul bucuriei, ca un mugur stins în floare!
Sufletul îşi poartă crucea, cad petale de Înviere
Dragostea pe toţi ne-adună, luăm Lumina-n tăcere!