Sanja Tiberian participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Caianu, județul Cluj, România și are 72 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Oamenii vor

Unii se-nvart între cercuri 
Alții se-nchid în pătrate 
Unul se-ascunde-n triunghiuri 
Altul în romburi se zbate 

Unii-și-avântă-n spirale 
Zborul spre-o viață lejeră 
Alții-și ascund neputința 
Plâng și adorm intr-o sferă 

Unul e-n conul de umbră 
Altu-n trapez dă să zboare 
Unul se-agață de puncte 
Altu-ntre virgule moare 

Linii și linii și iară 
Case rotunde sau drepte 
Oamenii vor să trăiască 
Fară să urce pe trepte


Fă-ne, Doamne ! 

Și afară vine primăvara,
Norii par mai roz, mai diafani 
Se grăbesc să-și scuture povara 
Peste merii înnegriți de ani 

Verde cald mi-acoperă grădina 
Într-o  horă gâzele se prind 
Printre crengi s-a-nșurubat lumina 
Adunând din muguri un colind 

Leru-i ler se stinge-n dimineață
Soarele s-a rupt în fășii mici 
De castani și hornuri se agață 
Mi le-mpodobește cu sclipici

Bate-n ușă blandă-o adiere 
Norii par mai roz și mai pufoși 
Toarnă-Ți , Doamne, razele de miere 
Peste noi și fă-ne mai frumoși !


Trăiesc minunea

Trăiesc minunea vieții mele- 
Și ce dacă e drumul lung?- 
Urc zilnic pe cărări de stele 
Chiar dacă nu știu când ajung 

Știu doar că mă aștepți în ușă 
Că Tu ești locuința mea, 
Că n-o să mai rămân pe tușă 
Până mă vede cineva 

Și n-o să stau cu jalba-n mână 
Să iau o brumă de salar 
Și -apoi să plâng o săptămână 
Că mi-e tăiat curentul iar 

Si iarăși n-o să stau la coadă 
Să-mi vină rația de cer 
Când toți desfac și toți înnoadă 
Destinul unui gunoier 

Crescând cu resturi mestecate 
De dinții altora socot 
Că și de am o cruce-n spate 
Să urc spre stele tot mai pot 

Trăiesc minunea vieții mele 
Și fulgii iernii nu mă ning 
De când m-ai scos dintre pubele 
Și m-ai lăsat să Te ating