Naomi Rus participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Cluj-Napoca, România și are 15 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Lecția încredințării
Încredințează‑ți soarta în mâna Domnului. Încrede‑te în El, și El va lucra.
Proverbele lui Solomon
Vara anului 2025 m‑a găsit copleșită. Gândul la examen nu‑mi dădea pace. Mă stresam pentru notă, pentru viitor, pentru întrebarea care îmi răsuna constant în minte: „La ce liceu voi ajunge?” De parcă toată valoarea mea depindea de acel rezultat.
Și totuși, în mijlocul acelei presiuni, am ales să fac ceva neașteptat: m‑am înscris ca lider la școala biblică de vară (VBS), organizată la Biserica Penticostală Speranța.
VBS este locul unde copiii învață cine este Dumnezeu și de ce au nevoie de El. Zilele erau pline: laudă și închinare, scenete, versetul zilei, lecție biblică, sport și, bineînțeles, snack.
Eu am fost lideră la snack și am avut grupa roșie, copiii de 6–7 ani. Și, sincer? Era considerată cea mai „rea” grupă. Energici, neastâmpărați, greu de ținut în frâu. De multe ori plecam acasă obosită, întrebându‑mă dacă fac față.
Dar acolo, în mijlocul agitației, Dumnezeu lucra.
Fără să‑mi dau seama, nu eram doar fata stresată de examen. Eram un model pentru ei. Ochii lor erau ațintiți asupra noastră, a liderilor. Ne priveau cum vorbim, cum reacționăm, cum ne purtăm. Și prin lucruri mici: un zâmbet, o îmbrățișare, o explicație spusă cu răbdare, le arătam practic cine este Dumnezeu.
Am văzut cum copiii începeau să învețe versetul. Cum, din haos, apărea ordine. Cum inimile lor se deschideau. Și am realizat ceva profund: în timp ce eu credeam că merg acolo ca să îi ajut pe ei, Dumnezeu lucra în mine.
M‑a învățat răbdarea. M‑a învățat responsabilitatea. M‑a învățat să ies din stresul meu și să slujesc. Pentru câteva ore pe zi, nu mai eram definită de examen, ci de chemarea de a fi lumină pentru niște copii.
A fost o experiență uimitoare. O săptămână care m‑a schimbat.
Și parcă, după ce am ales să‑L pun pe Dumnezeu pe primul loc, El a avut grijă și de restul. Am intrat la liceul dorit. Nu doar că mi‑a liniștit inima, dar mi‑a arătat că atunci când Îi încredințez fricile mele, El lucrează mai frumos decât pot eu să plănuiesc.
Astăzi, când mă gândesc la vara aceea, nu îmi amintesc doar stresul. Îmi amintesc râsetele copiilor, culoarea roșie a grupei mele, energia lor și felul în care Dumnezeu m‑a folosit, chiar și atunci când eu mă simțeam nesigură. Și pentru asta îi sunt profund recunoscătoare.
– Ieremia 29: 11‑13
– Filipeni 4: 6‑7
– 1 Timotei 4: 12
– Matei 5: 16
– Filipeni 4: 13
– Proverbe 3: 5‑6
Dacă deschizi inima pentru Dumnezeu, El va deschide cerul pentru tine!
