Titiana Șilimon-Morariu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Cluj-Napoca, România și are 40 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

2.
Eu mai bine nu i-aș mai da niciun nume.
I-aș spune simplu Schimb,
Deși sună cam limitativ,
Ca o cutie mică
De bijuterii,
Unde se află un inel.
Schimb de microbi, de bacterii,
De sunete și de clinchet de pahare,
De farfurii sparte pe podea
La nervi,
Futu-i în gură.
Să îmi aranjez rochia un pic și să îmi pun rimelul.
Te rog frumos să mă,
Te rog frumos, tati, să mă,
Te rog frumos să mă iei în brațe, să mă iei în seamă.
Seama asta e un fel de curte îngrădită,
Te plimbi prin fața ei ca un cerșetor
Bine-mbrăcat,
Și te rogi,
Și te pui în genunchi,
Și doar atunci poate primești un pahar cu apă,
Sau cu lapte,
Sau o bucată de pâine.
Ca unui câine îi arunci o privire și o mângâiere,
Un câine bun, care se bucură când te vede și dă din coadă.

19.
Probabil doamna psiholog va citi cu curiozitate rândurile
Și printre-rândurile și,
Cu un pix și o foaie, le va pune cap la cap.
Zbang, avem un diagnostic,
Doamnelor și domnilor, adjudecat.
Va continua, ca și până acum, munca în folosul zilei și al
nopții,
Cu munca și îngemănările,
Și țesutul de viață în jurul unui fir de nisip.
Doar-doar se va naște o perlă.
Ce păcat, vor spune, au fost oameni buni.

35
Mă gândeam să scriu așa, mai modern,
Mai cu Instagram și Tik-Tok,
Mai cu # și  și din astea, gen.
Nu-mi prea iese.
Parcă sunt străine literele, ca și cum aș purta aparatul
dentar al altcuiva,
Nu îmi vine să zâmbesc, de teamă să nu cadă din gură,
Mai bine scriu, în continuare, cu pixul.
Când vor găsi fetele caietele, se vor mira intr-atât,
Încât voi avea și eu o șansă de a ajunge la un muzeu
Al tinerelor talente neexplicate și necunoscute,
Muzeul poetului necunoscut.
Mulțumesc.