Diana Cojocaru participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!
AL MEU E DARUL CEL MAI PREȚIOS
Al tău frumos mă umilește, Îmi pune sufletul în brânci Îl biciuieste apoi miluiește, Lăsându-i cicatrici dulci și adânci. Respir cu a ta respirație, Îmi simt dilatânduse-arterile. Te bucură darul tentației Ce-mi soarbe din minte puterile. Îmi spulperi din viață vagul Mă faci să deslușesc frumosul. Mi te deschizi și-ți văd șiragul Ale lui scântei îmi frig și osul. Mă-nchin pentru c-am fost aleasă În slujba acestui cald destin. Eu văd seninul, simt mireasma Sunt unda unui câmp sublim.
VULTURUL ȘI CIOARA
fabulă
A venit odat’ Vulturu ‘mpărat În sat, la vânat. Mânată de-un gând, O cioară cu gheb Se luă după el, zicând: ‘’E hotărât, deștept și tare Se-alege, cred, cu pradă mare. Pe langă dânsul ușurel, Mă voi hrăni și eu nițel.” Și ajungând în sat Văd păscând pe-un imaș niște oi. S-au bucurat amândoi! Vulturul a zburat, Cu ghiarele a-nhățat un mieluț speriat Și-n cer s-a-nălțat. Spre cuib s-a-ndreptat. Cioara, hapsână de felul său, A croncănit îndată în uma lui cu rău: ‘’A rămas cum a fost, De când îl știu gândește prost! Eu însă îmi voi alege un berbec în toată legea!” Și zbură cu sete mare Spre berbecul ce-i stă-n cale. Se-nfipse cu scurmele-n spatele lui Și se încurcă în lâna berbecului. Sleită de foame, Părăsită de puteri, Pieri pe spatele jertfei Cioara cu lăcomia ei. Se-ntamplă și la oameni, bunăoară Mânați de setea de averi, Nu chibzuiesc ale lor puteri, Ce-și pun în gând nu isprăvesc, Și, in final, ca cioara o sfârșesc.
LABIRINTUL INDIFERENȚEI
Își pierde cântărețul glasul Dar nu îi pasă. Își strâmbă dansatorul pasul Și-așa îl lasă. Noi vrem cu patos libertate, Întărâtând mereu capcana. Strigăm cu har “Vino, dreptate!”, Nearătându-i rana. Începem s-ascultăm în clipa Când nu se mai aude-un sunet. Credem că nu știm ce e frica Dar ne-nfioară și un tunet. Urâm totul ce ne-nconjoară Cerând în schimb blândețe. ‚Frumosul’ des ne înfioară Opusul ia aprecieri mărețe. Și labirintul pare fără de sfârșit... Dar nici nu căutăm soluția. Un Plai și-un Neam de noi batjocorit! Păcat de jertfa Revoluției...

Categorii:Concurs de Poezie