Diana Cojocaru participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!

AL MEU E DARUL CEL MAI PREȚIOS

Al tău frumos mă umilește,
Îmi pune sufletul în brânci
Îl biciuieste apoi miluiește,
Lăsându-i cicatrici dulci și adânci.
 
Respir cu a ta respirație,
Îmi simt dilatânduse-arterile.
Te bucură darul tentației
Ce-mi soarbe din minte puterile.
 
Îmi spulperi din viață vagul
Mă faci să deslușesc frumosul.
Mi te deschizi și-ți văd șiragul
Ale lui scântei îmi frig și osul.
 
Mă-nchin pentru c-am fost aleasă
În slujba acestui cald destin.
Eu văd seninul, simt mireasma
Sunt unda unui câmp sublim.

VULTURUL ȘI CIOARA

fabulă

A venit odat’
Vulturu ‘mpărat
În sat, la vânat.
Mânată de-un gând,
O cioară cu gheb
Se luă după el, zicând:
‘’E hotărât, deștept și tare
Se-alege, cred, cu pradă mare.
Pe langă dânsul ușurel,
Mă voi hrăni și eu nițel.”
Și ajungând în sat
Văd păscând pe-un imaș niște oi.
S-au bucurat amândoi!
Vulturul a zburat,
Cu ghiarele a-nhățat un mieluț speriat
Și-n cer s-a-nălțat. Spre cuib s-a-ndreptat.
Cioara, hapsână de felul său,
A croncănit îndată în uma lui cu rău:
‘’A rămas cum a fost,
De când îl știu gândește prost!
Eu însă îmi voi alege un berbec în toată legea!”
 
Și zbură cu sete mare
Spre berbecul ce-i stă-n cale.
Se-nfipse cu scurmele-n spatele lui
Și se încurcă în lâna berbecului.
 
Sleită de foame,
Părăsită de puteri,
Pieri pe spatele jertfei
Cioara cu lăcomia ei.
 
Se-ntamplă și la oameni, bunăoară
Mânați de setea de averi,
Nu chibzuiesc ale lor puteri,
Ce-și pun în gând nu isprăvesc,
Și, in final, ca cioara o sfârșesc.

LABIRINTUL INDIFERENȚEI

Își pierde cântărețul glasul
Dar nu îi pasă.
Își strâmbă dansatorul pasul
Și-așa îl lasă.
 
Noi vrem cu patos libertate,
Întărâtând mereu capcana.
Strigăm cu har “Vino, dreptate!”,
Nearătându-i rana.
 
Începem s-ascultăm în clipa
Când nu se mai aude-un sunet.
Credem că nu știm ce e frica
Dar ne-nfioară și un tunet.
 
Urâm totul ce ne-nconjoară
Cerând în schimb blândețe.
‚Frumosul’ des ne înfioară
Opusul ia aprecieri mărețe.
 
Și labirintul pare fără de sfârșit...
Dar nici nu căutăm soluția.
Un Plai și-un Neam de noi batjocorit!
Păcat de jertfa Revoluției...