Daniela Ungureanu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Tulcea. Îi dorim succes și îi mulțumim!
CRĂIASA ZĂPEZII
Astă seară la culcare Mi-a spus mami drăgăstos, Să mă schimb în pijamale Și s-ascult un basm frumos. Eu, cum sunt fată cumințică, Imediat am ascultat, M-am schimbat de rochițică Și m-am cocoțat în pat. Dar de-aici, fir-ar să fie, Nu știu ce s-a petrecut, M-am trezit ca-ntr-o magie Pe-un tărâm necunoscut. Și eram mândră Crăiasă A Zăpezii. Ce să vezi? Sania îmi era trasă De-un dragon cu solzii verzi. Lângă mantia de stele, Fulgi mă-nconjurau plutind, Iar în păr aveam mărgele Pe-o coroană de argint. Și-am zburat prin nori de ceață Peste tărâmul fermecat, Spre palatul meu de gheață, Ca s-ajung la bal mascat. Invitații-au fost,desigur, Personaje cam ciudate, Iar cu-n prinț ce era singur, Am dansat întreaga noapte. Brusc, nu știu ce s-a întâmplat, M-am schimbat în pijama, Și-am ajuns din nou în pat, Lângă mama, ce dormea.
IARNA
Ia te uită cum mai ninge! Iar copiii de pe stradă Fac bulgări cam cât o minge, Să-nalțe-un om de zăpadă. Unui pici, pe panta lină, Îi alunecă piciorul, N-are cum să se mai țină Și vine de-a rostogolul. Ceilalți sar să îl susțină Și se-amuză copios. Sunt convinși c-o să le vină Rândul de-a ajunge pe jos. Dar din zarva lor cea mare, Deodată se opresc, Se uită cu toți-n zare, Își dau coate, șușotesc: -Ce să fie acolo, oare? Ochișorii-i strâng ușor Și se uită cu mirare Către blocul următor. Ascuns bine-ntre nămeți, E un om ce poartă roșu, Iar copiii îndrăzneți Se întreabă: N-o fi Moșu'? Dar când iese la lumină, Se pornește mare hohot. Nu e decât o vecină Cu o haină ca un clopot.
MICUL PICTOR
La un an mami mi-a dat Prima trusă de-acuarele. Iară eu m-am conformat Și-am făcut artă cu ele. Când am renovat în casă, Tare mare-am avut sporul, C-am făcut sârguincioasă Pe pereți întreg decorul. Și văzând opera toată, Mami a rămas uimită. Tati a râs și-a zis în șoaptă Că-s un pictor de elită. Nu cer sfatul nimănui, Nu pictez la indigo, Dar cu roz și albăstrui Desenez ca Picasso! Pun culoare pe orice, Cu mâinile și gurița, Și-nțelegi acum de ce Sunt mai bună ca Tonitza. În micul meu atelier, Cu talent de mare-artist, Decorez mobilier În stil post-renascentist. Și pictez pe tot ce-apuc, Fără vreo restricție Iar la doi an am avut Prima expoziție.
PROFESIA MEA
Când ești mic, toți vor să știe Ce vrei să devii în viață. Eu n-am doar o meserie, Fiindcă-s prea descurcăreață! Pentru primul an, să știi, Pe tata să îl urmez, Voi fi doctor de copii, Apoi mă reprofilez. Matematica- pe pâine O voi stăpâni, ca nașa. Și dacă accept, chiar mâine Mă pot angaja la Nasa. Și la oraș mă gândesc, Astfel că voi lua măcar, Să pot să-l gospodăresc, Trei mandate de primar. Voi să luați bine aminte, După ultimul mandat, Să m-alegeți președinte, Ca s-ajut întregul stat! Chiar dacă mă credeți mică, Să nu vă-nșelați prea tare. As voi fi-n robotică Și maestru în motoare. Eu voi excela în tot Și ca să vă spun concret, La pensie-ajung pilot Și un bun agent secret. Iată dar, când voi fi mare Să devin de toate-aș vrea. Nu-mi spuneți că-s visătoare, Stați să cresc și vom vedea!

Categorii:Concurs de Poezie