Concurs de Poezie

Gabriela Gosman – Concurs de Poezie – Română, Grupul III

Gabriela Gosman participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Iași. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Perfectă spirală

Sună melodios o harpă, epifanie în culori de toamnă,
Și ca o frunză desprinsă de pe ramura-i mamă,
Se așterne ușor, peste timp, peste dor,
Dulce mângâiere pentr-un suflet de om.
 
Mirată privirea îmi înalț, să văd și s-aud cărui fapt,
Mi-e dat, muritoare din fire, să simt, să-nțeleg și totuși să tac.
Sub spânceana curbată, OCHIUL minții mă ceartă;
Ce sunet de harpă? Care suflet de om?  Niciodată!
 
Dar inima-mi bate și-n vene-mi pulsează credința,
Mi-e sufletul perfectă spirală și sunetul harpei e cerc.
În miezul simțirii, un înger îmi face cadou încă o clipă,
Cânt pentru tine! Am venit să câștig sau să pierd !

Revelație

Timpul, compas peste stele, ore și ani,
E ușa încă deschisă către grădina din Rai.
Spun cărturarii: „Trăiește acum! ”
Dar uite, cum clipa, lasă urme pe drum.
 
În casa Zeilor fac un popas,
Tăcerea vorbește, cu-nțeleptul din ceas.
O rază de soare încălzește un prunc,
Pictat pe cupola, unde OCHIU-L arunc.
 
Las zgomotul minții departe în zbor,
Și-n mâini îmi apare o cupă, cu-al vieții izvor.
Sunt apa din cupă sau cupa sunt eu?
Oh, dulce amnezie, trofeu de ateu.
 
Cu albe cuvinte, potiru-i gravat,
De mâini ce odată în Rai au udat,
Copacul din inimi, cu frunzele-n vânt,
Stăpân peste timp, stele și gând.

Esență celestă

În imensitatea măreției lor Universale,
Miliarde de stele cerești și-au creeat propria cale,
Stăpâne peste bogățiile unui întreg Univers,
Strălucesc luminând drumul ales.
 
Tablou fără margini, pentru ochiul ce vede,
Perfecta creație la sânul omului de rând.
Suave condeie, amprente divine pe pagini celeste,
Scriu nașterea fiecărei stele pe Pământ.
 
Căci puiul de om în formă de scoică,
Ține în mâna lui mică un Cosmos Întreg,
În ochii lui limpezi se văd în oglindă,
Alfa și Omega, mândrele punți pentru celți.
 
Pe pânza imensă, pictată cu mii de cristale,
Stă scris despre aștri și multe comori.
Nici una din ele valoare mai mare nu are,
Ca inima-albastră, esența între culori.