Aurelia-Ildiko Giurgiu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Cluj-Napoca. Îi dorim succes și îi mulțumim!
Hai și joacǎ-te cu mine!
Hai și joacǎ-te cu mine, Chiar de-i ploaie, vânt sau soare, Haide acum, nu mai sta, sub umbrela mea! Hai și joacǎ-te cu mine, Prin iarbă verde și flori multicolore Haide acum, nu mai aṣtepta! Totul e pregǎtit pentru minge și sǎrit! Hai și joacǎ-te cu mine, Prin praf din pulbere de stele, Chiar dacă s-a ĩnserat, în joc - Totul e magic și minunat!! E soare, cald și mult bine, Minge, îngheţatǎ, role, biciclete.. Totul e colorat, vesel și minunat Urrraaaaa!!! Vacanţa ne-a întâmpinat!!
Mama
Mama mea e bună, Bună ca o zână, Frumoasă de tot - Prinsă din poveşti cu prinţi şi caleşti. Mama mea e bună, Cu zâmbet cochet, Cald şi iubitor, Special ca un frumos decor. Mama mea e bună, Bună cu glas duios, Blândă ca o zână De poveste cu final frumos. Mama mea e bună, Iubitoare cu noi, Ne dă tainice poveţe Cu folos să ne înveţe.
Fulg
Vine, vine dinspre deal, dinspre coline, Pânză deasă, incoloră, rece, parcă dintr-o neṣtiută poveste Vine, vine, se aṣează lin din nou ca într-un joc copilăresc Uite aici chiar langă mine, lângă tine, lângă noi dar ṣi ĩntre voi.. Vine, vine aşa în grabă Vine, vine prin surpriză Şi nu te lasă să îl prinzi, Căci se topeşte sus pe grinzi. Se aşează acum din nou, chiar pe mine, Pe mânuţă, pe căpṣor, pe obrăjori Şi nu văd, nu înţeleg cum se topeşte Aşa de zor.. Se aşează unul lângă altul, Stropi dantelaţi de nea Mai pufoşi, mai fini Decât un material de catifea.. Vin, vin pe furiş Alunecând uşor prin dansul lor, Mii de stele din înalt ce caută repede un loc cald.. Spre a se topi unu, doi, trei, cât ai clipi.. Fulg, fulguşor de nea Ce aluneci uşor din înalt ca o stea, Vii spre noi cât ai clipi, să ne aduci din nou bucurii Semn de sărbătoare şi mare urare.
Nu cred ȋn Moş Crăciun…
Nu cred ȋn Moş Crăciun, Nu cred că el e bun, Nu cred ȋn “Jingle Bell” Nici ȋn “O tanem baum”. Nu cred ȋn cadouri frumos colorate Cu fundițe jucăuş asortate Nu cred ȋn vraja sărbătorilor din ajun Ce vin pe furiṣ ṣi-n suflet ĩți pun Un dor de neatins.. Ca apoi ȋn dimineața următoare Să plece din tine aşa cum au şi sosit Pe nevăzute şi fără a fi simțite. ..Vreau o bucurie reală, caldă şi adevărată! Se aude un ecou undeva rătăcit ȋn mintea mea.. Nu una parfumată, colorată şi aranjată ȋn clusteri de superstiții…..şi moşi de ciocolată! Nu cred ȋn luminile de Crăciun Nu cred că ele pot crea o sărbătoare Mesajul nu e ȋn lumina lor Ci toate sunt doar un simbol.. Un simbol care vrea a-ți spune Să crezi ȋn Cel ce te-a creat Care e şi azi viu şi adevărat.. Din preaplinul culorilor de lumini Ce ne inconjoară ȋn toată această haină de sărbătoare Ințeleg pur si simplu că toate sunt un simbol – de la beteală şi pȃnă la cadou.. Un simbol ce te cheamă să priveşti dincolo de el, dincolo de beteală, reclame viu colorate şi moşi de ciocolată.. la mesajul care stă -n culise şi aşteaptă să-l ȋntȃlneşti.. Şi pȃn’ ai să-l ȋntȃlneşti ai grijă doar să nu te ĩmpiedici de globuri, cadouri şi brazi de Crăciun.. Nu cred ȋn Santa Claus Nu cred that he is on the road Nu cred ȋn clopoṭei care prin clinchetul lor ĩți pot inunda Sufletul de bucurie, vis ṣi dor. Dor de o viață mai bună, mai fericită…..mai trăită…. Nu cred ȋn Moş Crăciun, Nu cred că el e bun, Nu cred ȋn “We wish you a Merry Christmas” Ci vreau să-l văd mai mult pe El!

Categorii:Concurs de Poezie